Lumina de la capătul tunelului

În acest articol voi vorbi despre posibilităţi, despre alternative şi despre faptul că drumul cel mai scurt şi uşor nu este întotdeauna acela care este cel mai bun sau acela care te va duce acolo unde vrei să ajungi. Articolul prezintă o situaţie ale cărei soluţii am încercat să le vizualizez.
Referitor la o expresie pe care am auzit-o: „chiar dacă îmi distrug singur viaţa, într-un final lumina mă va găsi”, ca să pătrund puţin în lumea interpretărilor metaforice, v-aş pune câteva întrebări pe care mi le-am pus întâi mie: de ce ar crede cineva că poate să ajungă la lumină, mergând o perioadă din viaţă prin întuneric? Oare acel drum prin beznă (chiar temporar) nu va distorsiona imaginea luminii în ochii respectivului om atunci când acesta va ieşi din tunelul experienţelor sale generatoare de confuzie? Nu va forma în mod inconştient un paravan opac prin care lumina să nu mai pătrundă, aceasta devenind de nerecunoscut? De ce ar vrea un om care vede lumina să o înlocuiască un timp cu întunericul (obiceiuri distrugătoare), în naivitatea sa crezând că într-un final „lumină îl va găsi”?
Acestea erau întrebări care bineînţeles nu se refereau la intrarea şi ieşirea fizică dintr-un tunel, de aceea voi continua cu câteva idei care probabil vor deschide polemici sau controverse.
Meditam strict la mine, la drumul meu prin viaţă. Dacă aş fi într-o călătorie obişnuită, cu trenul de exemplu, şi ar trebui să traversez un tunel, vă daţi seama că nu m-aş revolta împotriva acestui lucru, dar dacă este să ne gândim la compromisurile pe care alegem sau nu să le facem în călătoria vieţii, problema s-ar schimba: trenul, care poate reprezenta anturajul greşit, capabil să te ducă în întuneric promiţându-ţi lumina, deviind de pe „şinele corectitudinii”, ţi-ar putea afecta trăirea cu adevărat pentru că este atât de greu să cobori din acest tren, mai ales dacă se află în mişcare (presiunea anturajului asupra ta crescând).
Aici intervine adevărata întrebare, reprezentativă pentru acest articol: este mai bine să urci în trenul vieţii şi să pătrunzi în tunelul întunecat sau este mai bine să pierzi trenul şi să păşeşti singur (sau împreună cu cei dragi) peste dealul care acoperă tunelul, conştient fiind că drumul va fi mai greu, dar cel puţin rămânând în lumină?
Oare este mai bine să spui: „oricum voi face greşeli!” sau este mai bine să spui: „atât cât pot, voi evita greşelile. Nu voi risca!”?
Cred că este mai bine să stai în lumină mereu, oricât de mult ar fi ascunsă de nori, decât să pătrunzi în întuneric cu gândul de a descoperi o lumină pentru existenţa căreia nu garantează nimeni!

PS: în acest articol nu am vorbit despre momentele din viaţa când pur şi simplu nu ne dăm seama că păşim pe o cale greşită.

Facebook
Anunțuri

54 de gânduri despre “Lumina de la capătul tunelului

  1. Buna dimineata, Gabi!

    O să încerc să fiu logic și corent pentru că am mai multe gânduri care se învârt în minte 😀 (așa funcționează mintea mea). Este, în primul rând, o problemă de raportare a fiecăruia la relația cu viața. Sunt persoane care accepta pur și simplu ce li se întâmplă pe principiul „asta mi-e soarta/destinul”. Si pornind pe drumul acesta accepta orice decizie gresita care le este impusa (de situatiile prin care trec, de alte persoane). Oamenii acestia actionand asa aleg desigur calea cea mai usoara si obtin mici castiguri temporare. Ajung insa cu timpul sa se piarda pe sine pentru ca nu au motiv clar pentru a trai, nu au un drum si nici principii calauzitoare. Si nici nu pot fi fericiti, mai ales pentru ca nu prea inteleg fericirea.
    A doua categorie de oameni este cea care cauta sa se cunoasca pe sine, se inteleg, pricep ce vor, isi cladesc viata potrivit unor principii solide si merg pe drumul pe care ele il descriu, indiferent cat de greu ar fi acesta si cate sacrificii presupune. Acesti oameni pot intampina extrem de multe greutati; pe majoritatea depasindu-le. Insa vor fi cei pe care ii vom afla mereu puternici, mereu increzatori si mereu dispusi sa se bata pentru principiile lor. De ce? Pentru ca daca ai facut un compromis, vei face inca unul, apoi doua, apoi zece si tare dificil va fi sa revii pe drumul initial. Si daca vei reveni, oricum, nu vei mai fi același.
    Scriai în articol despre cei care accepta intunericul pentru a intelege lumina. Desigur, este o alegere voita gresita atunci cand se intampla asa. Dar, este si o ratiune in acelasi timp pentru un astfel de drum in viata. Dupa cum scriai si tu, uneori nu realizezi capcanele in care poti cadea in viata. Sunt oameni, Gabi, care evolueaza in lumina fara preget si fara a avea nevoie de alte provocari. Sunt altii, printre ei ma numar si eu, care trebuie sa treaca prin intuneric, sa il invinga pentru a putea intelege lumina si pentru a avea puterea sa o urmeze. Trebuie sa se caleasca in focul dogoritor al nebuniile pamantesti. Sunt oameni care trebuie sa cunoasca intreaga panoplie a greselilor umane pentru a se ridica mai apoi la adevarata conditie de om. Altii nu au nevoie de asa ceva. Este, daca am putea spune asa, si o urmare a mostenirilor mai vechi, probabil.
    La prima întrebare, desigur, răspunsul este să mergi alături de cei ca tine pe calea corectă, ocolind scurtăturile. Numai că este o altă poveste cum recunoști acel drum și la ce calități trebuie să ajungi ca să fii înconjurat de oameni ca tine.
    La a doua, consider că oamenii care spun „oricum voi gresi” au o probleme de raportare la viaţa: ei se consideră invinsi, pentru ei viata este o corvoada; nu se cunosc, nu isi doresc asta si nu pot vedea mai departe de micile materialisme cotidiene. Ei sunt mortii vii. Pentru ei moartea este inutilă pentru că nu au trăit niciodată cu adevărat. Întreaga viaţă a unui om trebuie direcţionată spre a se cunoaşte şi dezvolta spre sine şi spre a se bucura de fiecare clipă trăită. Şi singura cheie pentru toate astea este iubirea 🙂

    Ohh, cât de mult am putut scrie! Iertare! Sa ai o zi frumoasa!

    • WOW! 😀 Este foarte adevarat tot ce ai scris, cred ca ai explicat fiecare varianta posibila in parte! Si tu esti ca mine, despici firul in 99! 😛 Si ai gasit si solutia tuturor problemelor: iubirea! Chiar imi place! 🙂

      • Hey 😀 La cât am scris, era și cazul să explic tot :)) Da, e adevărat, analizezi toate părțile unei probleme/subiect! Așa fac și la temele de istorie 🙂 Păi, iubirea chiar e soluțiasalvatoare pentru specia umană. Păcat că prea puțini înțeleg asta și prea mulți sunt prinși în gheara unor apucături materialiste de care nu se pot elibera.

  2. @Gabriela
    Daca e sa ne gandim filozofic, nu e om care sa nu greseasca. Insa cum adica sa-ti distrugi viata? Doamne fereste de asa ceva! Omul ar trebui sa si rationeze, dar nu de putine ori se intampla contrariu. Spre exemplu, sa luam cazul unui om care a cazut in patima betiei. Intreb: la ce-i foloseste? Isi cheltuie toti banii pe bautura, isi nenoroceste sanatatea, viata, familia. Si pentru ce? Daca s-ar gandi putin ar renunta la betie, care nu-i face decat rau. Uite un alt exemplu: sunt multi tineri carora le place viteza. Si-i vezi cum gonesc nebuneste pe motociclete, prin oras. S-a intamplat nu demult un accident groaznic la Aviatorilor: un astfel de tanar s-a despartit de grup si a luat-o la goana cu motocicleta, cu o viteza in jur de 160 km/h… S-a lovit de un taxi care tocmai intra, cu mica viteza, in intersectie. Tanarul de vreo douazeci si ceva de ani a murit in urma acestui accident. La ce i-a folosit patima asta a vitezei, „placerea” asta? Sunt altii care consuma droguri si isi nenorocesc de timpuriu sanatatea, si chiar pot ajunge in mormant la o varsta frageda. La ce le foloseste consumul asta de droguri? La nimic. Mai mult decat atat: le face rau. Daca s-ar gandi putin ar renunta la astfel de lucruri care le dauneaza puternic. Nu orice anturaj e rau. Insa, repet, omul trebuie sa mai se si gandeasca, sa rationeze macar putin. Anturajul defineste o notiune foarte generala. Daca anturajul inseamna grupul de amici, sa presupunem, spre ex., ca ei incep sa consume droguri. Asta inseamna, oare, sa faci si tu la fel? Daca omul ar rationa putin ar ajunge la concluzia ca nu trebuie sa faca la fel precum un astfel de anturaj. Poate nu e bine sa pierzi trenul, dar te duci in alt vagon sau in alt compartiment.

  3. Eu nu ma gandesc la „intuneric” in sensul de droguri, alcool sau alte vicii. Pentru mine poate sa insemne o situatie mai dificila prim care treci la un moment dat, fie ca este din vina ta sau nu. Nu poti trai tot timpul in „lumina”, viata are mai multe aspecte.

    „Oare este mai bine să spui: “oricum voi face greşeli!” sau este mai bine să spui: “atât cât pot, voi evita greşelile. Nu voi risca!”?”

    La intrebarea asta eu as merge pe varianta cu riscul pentru ca la sfarist exista posibilitatea sa castig mult mai multe decat daca as fi ales calea simpla. Iar la sfarsitul drumului (metaforic vorbind) poate ca lumina va fi mai puterica;.

  4. E cam greu sa tii friu gindirei prin tunel sau peste munte.Fiecare persoana zilnic are zeci de mii de gindiri diferite care il deruteaza pierzind ruta sa initiala.Cu alte cuvinte zilnic avem nevoie de reevaluare personala in continu pentru a tine drumul sau initial.Uni reusesc sa intaleaga sistemul de gindire datorita unor suporturi personale,familiale etc.Majoritatea 96% vor face eforturi enorme sa supravetuiasca acestor presiuni care destabilizeaza gindirea fiecarauia.Marinari, si celalti pierduti pe mare cu un minim de resurse si incredere de a fi salvati ajung dupa o lunga perioada la mal,vii sau morti.A reusi in viata sa intalegi ce inseamna viata in asamblu, este un pas mare pentru fiecare ginditor.

    The Secret Documentary|(The Secret Documentary)Review

  5. Buna seara!

    M-a incitat acest articol, avand in vedere descoperirea accidentala. (Nota: 1.orice descoperire merita luata in seama daca este accidentala; 2. imi cer scuze, nu am acces la diacritice pe aceasta unitate)

    Voi incerca sa ating ideile pas cu pas, si cer intre timp ajutorul si intelegerea ta.

    Expresia mentionata mai devreme mi se pare absurda, deoarece Lumina nu gaseste pe nimeni, ci doar se lasa cautata si descoperita – concept in stransa legatura cu Credinta (indiferent de natura ei); Cautarea Luminii poate distruge o viata, intr-adevar, insa atat timp cat individul se angajeaza in totalitatea fiintei sale (fizic, spiritual, sufletesc, astral), Cautarea nu va distruge, ci va transforma / transcede individul intr-un plan superior al vietii. In aceasta perspectiva, insasi esenta expresiei este una limitatoare, coercitiva, cu adevarate valente distructive. Individul care accepta si isi insuseste aceasta expresie se abandoneaza pe sine, si nu are dreptul sa isi gaseasca propria Lumina.

    Persoana care alege in mod voluntar incercarile intunericului cauta intr-adevar o Lumina mai puternica si mai calda decat cea in care traia la momentul asumarii acestei decizii. Un astfel de spirit isi asuma un risc in mod voluntar, constient si bine argumentat de propria experienta de viata. Riscul asumat este pierderea de sine in „tunel”; rasplata cautata este Lumina pura. Nu ai de unde stii ce vei deveni ca individ, odata ce ai trecut prin intuneric, poti fi sigur/a insa ca vei fi altcineva, mult mai puternic/a. Dorinta de schimbare si de evolutie personala este motorul care propulseaza individul prin bezna, oricat de densa si infricosatoare ar fi. Taria de caracter poate contribui sau nu la succesul acestei misiuni.

    La finalul unei astfel de calatorii, paravanul de care vorbesti nu exista, ci este doar un ALT punct de vedere, o ALTA perspectiva, datorate acumularii de experienta si tarie sufleteasca si emotionala.

    Personal, prefer sa merg pe jos, indiferent de lumina sau intuneric. Uneori, insa, am fost constrans sa ma urc intr-un oarecare tren, sa am incredere in viitor, si sa cobor la prima statie, pentru a-mi relua calatoria pe jos. De curand, am invatat ca trebuie sa te lasi putin in voia valurilor, dar sa nu iti pierzi Credinta. Aceste valuri sunt pur si simplu sarea in bucatele vietii, fara de care nu ai mai avea parte de Surprize, nici de Emotii, nici de Bucurii, nici de Oameni noi. Fara aceste mici calatorii cu trenul, viata ar fi ceva anost, planificat cu mult inainte, cu mai multa sau mai putina intelepciune, dupa cum ne-a fost dat.

    Consider ca greselile trebuiesc acceptate ca lectii, nu ca stari implicite, inevitabile, nici ca obstacole mortale, de netrecut. Ader mai mult la zicala: „Omul din greseli invata”, tinand cont ca orice greseala sa fie rascumparata.

    Accept lumina, accept intunericul, accept trenul si mersul pe jos, toate acestea facand parte din calatoria mea prin viata, si toate acestea definind persoana care sunt. Doresc ca in viitor sa fiu mandru de parul meu alb. (v. http://anuksedral.wordpress.com )

  6. Buna , tu aici ai vorbit doar 3 posibilitati , dar daca de exemplu mergi prin „intuneric” , pentru a-i face altei persoane dragi lumina ? Atunci ce se intampla ? Tu practic esti fericit deoarece ajuti o persoana sa treaca prin lumina vietii , dar tu in anumite momente treci prin tunelul intunecat. Sa te lamuresc , de exemplu esti cu o persoana , nu mai ti cum tineai( ca la un iubit ci ca la un prieten foarte bun) , dar tu sti ca persoana aceea tine foarte mult la tine si daca te-ar pierde ar suferii foarte tare, tu in acel moment te complaci si stai cu el , astfel el trece prin lumina dar tu esti la granita , deoarece tu nu faci ceea ce iti place ci ca esti nevoita pentru a nu-l facesa sufere, sau sa-ti mai dau un exemplu , tu nu te mai intelegi cu sotul dar stai pentru copii , atunci tu practic treci prin intuneric stand alturi de sotul tau, dar copii tai trec prin lumina astfel bucurandu-te pentru ei, dar in sufletul tau nu esti satisfacuta .Atunci inseamna ca mai este o posibilitate. Tot ce ai scris mai sus este complet adevarat si calea pentru a rezolva cum spun unii destinul este sa te infrunti cu el , sa incerci sa eviti greselile si sa nu uiti sa iubesti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s