Salvaţi creaţia!

Aproape nimeni nu mai cântă: nici cu inima, nici cu vocea, nici cu mintea…
Omul indolent transformă procesul creator într-un moşneag întemniţat în sinele lui, senil şi cât se poate de banal, fără libertatea de altădată.
În final, tu, cel care încă mai speri la o capodoperă a mâinilor tale, privind la cei din jur, la cei care trec pe lângă existenţa lor fără să o cunoască, ajungi să pui în balanţă viaţa şi moartea, şi fiind dezamăgit de nepăsarea unora, lăsându-te înşelat de aceştia, tinzi să renunţi la tot şi astfel frumuseţea are şansa de a se mai putea manifesta doar în propriu-i contur criptic, pe care nu se află şi numele tău, minimalizându-se şi apoi dispărând, căci forţa creatoare a devenit abstractă, o imagine a imposibilităţii materializării ei; moartea ţi se pare atât de tragică încât păcătuieşti crezând că ar fi fost mai bine să nu fi fost niciodată, decât să fii tu, cel de-acum, care trăieşti fără puterea de a naşte minuni, riscând în fiecare secundă să mori.  Uneori absenţa frumosului exterior inhibă frumosul interior, fără a lăsa loc de continuitate.
Simţi că nu-ţi mai poţi împărţi trăirea decât în două capitole, în două extreme: viaţă şi moarte. Atunci când creezi ţi se oferă şansa de a umple golul dintre cele două, trăind nu doar un lanţ de ani, ci trăind fiecare secundă. Însă, din moment ce frumosul nu mai este picurat de inimi în inimi, totul duce spre o anumită moarte: aceasta nu mai poate fi nici sfidată, nici oprită, căci binele nu mai distrage atenţia de la îmbătrânirea irevocabilă a fiinţei umane, înlocuind teama cu încrederea. Şi aşa ajungem să murim înainte de termen: ne sinucidem fără să ştim, simţindu-ne învechiţi înainte ca timpul să ne uite.
Atunci când creezi privind creaţia divinităţii întotdeauna ţi se descoperă o cale-fericirea- prin care să poţi vindeca rana realităţii, atât de dureroasă. Doar astfel viaţa şi moartea vor căpăta un sens: privind ceea a ce a creat Iubirea pentru a putea iubi şi dărui şi noi la rândul nostru, prin creaţie.
Luminează acolo unde nu este lumină! Poate vei găsi o frumuseţe pierdută…
Anunțuri

21 de gânduri despre “Salvaţi creaţia!

  1. Fiind primul comentator, sper, nu doresc decat sa refac pasii memorati aici pana la Divina Creatie Suprema….pe baza celor afirmate de tine:

    „Simţi că nu-ţi mai poţi împărţi trăirea decât în două capitole, în două extreme: viaţă şi moarte. Atunci când creezi ţi se oferă şansa de a umple golul dintre cele două, trăind nu doar un lanţ de ani, ci trăind fiecare secundă…”

    pentru ca mai apoi sa concluzionezi cu speranta, pe un ton optimist asa cum sat bine unei fiinte rationale care se corecteaza din mers, se redirectioneaza in zbor :

    „Atunci când creezi privind creaţia divinităţii întotdeauna ţi se descoperă o cale-fericirea- prin care să poţi vindeca rana realităţii, atât de dureroasă. Doar astfel viaţa şi moartea vor căpăta un sens: privind ceea a ce a creat Iubirea pentru a putea iubi şi dărui şi noi la rândul nostru, prin creaţie.

    Luminează acolo unde nu este lumină! Poate vei găsi o frumuseţe pierdută…”

    Iata aici, o REDIRECTIONARE FERICITA, BINECUVANTATA !

    si aici:

  2. Îmi place textul. Eu l-aş rezuma cu întrebarea (retorică): „tu ce-ai creat astăzi, ce laşi în urma ta? Există ceva util pentru ceilalţi din toate câte le-ai făcut?”.

  3. Frumoase ganduri, numai bune pentru inceputul de nou drum, de saptamana. Cand am citit inceputul, m-am gandit la ce-am scris eu, tot despre cantec 🙂
    O seara frumoasa!

  4. Gabriela, ceea ce pot sa-ti spun este ca ai talent!!
    Un sincer bravo!
    Foarte interesanta aceasta postare.

    „Însă, din moment ce frumosul nu mai este picurat de inimi în inimi, totul duce spre o anumită moarte: aceasta nu mai poate fi nici sfidată, nici oprită, căci binele nu mai distrage atenţia de la îmbătrânirea irevocabilă a fiinţei umane, înlocuind teama cu încrederea.”

    In astfel de momente incepi sa devii filozof. Atunci incepi sa-ti pui intrebarile fundamentale: ce este viata? ce este lumea? de ce m-am nascut aici, in anul respectiv si nu in alta parte, nu in alta epoca? ce este, ce reprezinta frumosul? ce e binele? ce e raul? si altele…
    Cu alte cuvinte, omul nu mai e indolent! 🙂
    Se trezeste! Ajunge la starea de trezvie!

    „Atunci când creezi privind creaţia divinităţii întotdeauna ţi se descoperă o cale-fericirea- prin care să poţi vindeca rana realităţii, atât de dureroasă. Doar astfel viaţa şi moartea vor căpăta un sens: privind ceea a ce a creat Iubirea pentru a putea iubi şi dărui şi noi la rândul nostru, prin creaţie.”

    Da… dar pentru ca omul sa poata crea ceva trebuie sa aiba nu numai talent, dar chiar si mai mult. Pot sa stiu, spre exemplu, sa cant la pian. Pot sa cant la pian chiar foarte bine. Dar asta nu inseamna ca sunt un creator, un compozitor. Nu toti oamenii sunt inzestrati cu acest har: puterea de a crea. Daca ne referim la om, ar fi o intrebare daca putem confunda iubirea cu actul creator sau daca putem pune semnul „egal” intre ele… Adica daca putem spune ca, la om, pentru un om, iubirea este chiar actul creator (un act creator): daruind iubire, omul ar face un act de creatie, creaza ceva. Ma gandesc la faptul ca psihologia actului de creatie poate fi mult mai complicata. Pot fi, spre exemplu, tot felul de trairi de diferite intensitati, unele foarte subtile, pe care insul creator le transpune in opera de arta, mestesugit, cu har. A crea o opera de arta este, cred, foarte greu. E nevoie de multa munca, e adevarat. Dar si de multa framantare interioara, cred eu. Pe langa tehnica. Marin Preda, daca nu ma insel, spunea ca scrie greu. Poate nu te-ai fi gandit la asta, poate ai fi zis ca, dimpotriva, ideile „se inlantuiesc” imediat. Si uite ca nu e asa… Se „inlantuiesc” ele, dar cu anevoie. Incet. Pana incep sa se limpezeasca. Stau si ma gandesc, spre exemplu, ca un mare scriitor daruieste lumii, printr-un roman pe care l-a scris, in final, o idee, o viziune.

    „Uneori absenţa frumosului exterior inhibă frumosul interior, fără a lăsa loc de continuitate.”

    Cred ca inteleg ce vrei sa spui…
    Sa spun si eu ceva. 🙂
    Dar asta inseamna a emite judecati estetice! Interesant este ca omul, si nu de putine ori, face asta, fara sa-si puna un moment problema daca are si competenta necesara pentru a emite astfel de judecati. Spre exemplu, cineva poate sa spuna, despre ceva valoros din punct de vedere estetic, exact invers: de pilda ca ar fi urat (absenta frumosului de care vorbeai)… Si asta dintr-un rationament ce nu are nicio legatura cu esteticul.
    In ce masura esteticul este adecvat politic unei anumite ideologii politice, dominante in societate, este o alta problema. Aici reiau o idee a lui Gabriel Liiceanu, pe care a exprimat-o la Targul de Carte si la care a primit un raspuns pe masura 😆 . Cu alte cuvinte, poti spune, de pilda, ca estetica unei cladiri a fost adecvata regimului politic, ideologiei acelui regim, din perioada in care a fost construita. Si atunci, daca nu-ti place, nu ti-a placut acel regim politic, zici ca si cladirea cu pricina e urata. Se poate mentine o astfel de judecata estetica? Daca nu ti-a placut regimul monarhic din Franta, Louvre e urat??!! Iata cat de usor putem face erori de judecata estetica, plecand de la rationamente, idei care, pana la urma, nu au legatura cu esteticul.

    Nici critica de arta nu-i usoara… 🙂

  5. Tot ce sa furat ca ideologie din viziunea lui Abraham si a lui Mois au devenit pedepsiti lui Dumnezeu deoarece nu se roaga la acelasi Dumnezeu care se numeste in ebraica Iaoue.Ca atare crestini se roaga la Isus de unde legea divina ebraica pedepseste cu moarte toti cei care nu cunoaste numele lui Dumnezeu care se numeste Iaoue.Este scris in torah caci daca nu pronunti numele lui Iaoue vei fi pedepsit cu moartea pe vesnicie. Un singur Dumnezeu cu mai multe nume, unde se omoara la comanda cu sutele de milioane pe banda rulanta ca pedeapsa si sacrificiu.Aceasta Stare mentala genocidara, este integrata genetic in niste minoritati care ucide cu placere caci Dumnezeu este solutia si cuvertura unor ucigasi si ceilalti lingai care tine din friu o prostime dereglata mental de frica caci va fi pedepsiti de un duh sfint sau cei care dirijeaza sinfonia morti.
    Toti cei care nu pronunta numele lui Iaoue vor fi pedepsiti,omoriti si arsi sa nu se mai reincarneze.

    Amen !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s