Orice cale îşi are povestea ei

 Este surprinzător când afli că de fapt atunci când eşti mic îţi este mai uşor să alegi o cale decât atunci când eşti matur. Când încă eşti sub tutela copilăriei, imaginaţia îţi alege Calea dintre căi, iar visul îi dă curaj inimii mici ca să păşească. Şi totusi, calea ti-a fost aleasa dinainte…

 Pe măsură ce creştem, ne aflăm din ce în ce mai des la răspântie de drumuri, confruntându-ne mai tot timpul cu întrebarea: „încotro?”. Dreapta şi stânga ni se par cei mai haini duşmani, drumul drept fiind doar un ideal la care nu renunţăm.

 De multe ori ne-am dori să ne întoarcem din drum, însă până să ajungem la locul unde să facem stânga împrejur, noi mergem tot înainte. Viaţa este atât de complicată, dar ce roman bun nu dezvoltă un conflict puternic şi ce poveste nu aminteşte de minuni?

 Da, indiferent de calea pe care o urmăm în viaţă, ne este descoperită o poveste: tristă sau veselă, lungă sau scurtă, misterioasă, tragică, sau pur şi simplu banală. Ce este cert este faptul că la un moment dat facem un popas pe drumul nostru şi ne întoarcem o clipă la momentul în care primul pas a fost făcut şi prima pagină a cărţii a fost dată la o parte. Atunci poate ni se pare că trăim imposibilul şi totuşi, ÎL TRĂIM!

Viaţa este povestea în care personajele descoperă alte poveşti şi au dreptul şi puterea să aleagă, iar fiecare alegere înseamnă un nou capitol…

 Totuşi, una dintre cele mai mari realiri ale unui personaj este aceea de a înţelege povestea altuia, în propria lui poveste.

Anunțuri

103 gânduri despre “Orice cale îşi are povestea ei

    • Bine ai venit, Luka, pe blogul meu! 🙂
      Despre oameni vorbesc, dar in felul meu, poate putin filozofic.
      Daca ai putin timp la dispozitie sa mai citesti din articolele mele, ma vei cunoaste mai bine. 😀

  1. Bună dimineața, dragă Gabi! 🙂

    Chiar aseară am văzut filum karate kid din 2010 de data asta cu Jackie Chan. Practic acum spre deosebire de seria de filme vechi, un pusti de 12 ani, negru vine la Beijing impreuna cu mama lui care era detasata aici in interes de serviciu. Pentru el calea ii este aleasa. Aici este intampinat cu ostilitatea si de cateva ori iese batut bine de tot. Intalneste pe administratorul cladirii in care locuiau, un maestru de kung fu care isi pierduse familia intr-un accident de masina pe care el il produsese. Han, jucat de Chan il invasa pe Dre, pustiul de culoare american, arta kung fu si ii schimba viata iar copilasul pe a lui. Amandoi aleg ca impreuna sa se ridice si sa lupte contra vietii care ii punea la incercare.

  2. „Viaţa este povestea în care personajele descoperă alte poveşti şi au dreptul şi puterea să aleagă, iar fiecare alegere înseamnă un nou capitol”
    Nu esti prima care o spune.
    A mai facut-o cineva, Napoleon,in exilul de pe Sfata Elena, la inceputul Memoriilor sale.El a exclamat ceva de genul:”Ce roman, a fost si viata mea!” Sigur, daca romanul este tot o poveste.
    Interesante abordarile tale.
    Cred ca in sufletul tau salasluieste un compendiu filozofic.
    PS:Iar mi-ai ramas datoare. N-am sa-ti mai ofer ocazia! : ) Madi si Onu Blog

    • De ce nu ma inteleg toti ca si tine?
      La primul comentariu tocmai incercam sa explic…

      Nu am stiut ceea ce mi-ai spus despre Napoleon, iti multumesc pentru noutatile aduse, iar faptul ca-ti plac si gasesti interesante abordarile mele, ma bucura.
      Nu este o zi speciala, dar consider un frumos cadou cele gandite si spuse de tine:
      „Interesante abordarile tale.
      Cred ca in sufletul tau salasluieste un compendiu filozofic.”
      Multumesc, Madi si Onu. 😛

      • Ma bucur, sa-ti fi placut adevarurile mele.
        Dealtfel,din opera ta, rezida aspiratia catre tandretea reciprocitatii.
        Ce poate fi mai placut, decat compatibilitatea?
        Astept noi provocari!
        Madi si Onu

  3. „Viaţa este povestea în care personajele descoperă alte poveşti şi au dreptul şi puterea să aleagă, iar fiecare alegere înseamnă un nou capitol…”
    Frumos spus…

  4. păi Gabriela, fără o cale și parcurgerea ei n-ar mai exista poveste. nu este importantă ținta, cât drumul parcurs până la ea… și aventurile întâlnite în cale. dar, ai mare dreptate când spui că trebuie să ne amintim să trăim cu adevărat aceste aventuri, cu bune sau cu rele.

    • Asa suntem structurati sa dorim implinirea si fericirea, doar ca alegerile pe care le facem contribuie si ele.
      Conteaza si ce anume intelege fiecare prin fericire, implinire…

    • Si asa… incet, incet, poveste dupa poveste, se scrie cartea vietii noastre, cu drumuri drepte si pietruite, carari serpuitoare care-si pierd uneori tinta, arabescuri uneori greu de descifrat…

  5. „Ce este cert este faptul că la un moment dat facem un popas pe drumul nostru şi ne întoarcem o clipă la momentul în care primul pas a fost făcut şi prima pagină a cărţii a fost dată la o parte. Atunci poate ni se pare că trăim imposibilul şi totuşi, ÎL TRĂIM!”

    Popasul, de multe ori inseamna doar REMEMBER si nicidecum UPDATE! Momentul popasului nu-l poti trai daca nu l-ai updatat in viata ta ca pe ceva real. Si comemorarea e buna atunci cand iti cinstesti (apreciezi) clipele de dinaintea ultimei clipe (popas).

    Citind istoria evreilor, tare mi-a placut (si inca-mi place) atitudinea acestora ! La fiecare popas ei ridicau altare, pietre de aducere aminte pentru fiecare clipa, pentru fiecare eveniment, pentru fiecare experienta care le-a marcat existenta. Facand astfel, marturiseau ca nu sunt doar umbre, utopii, anonimi sau simple…efemeride ! Evident, gasim aici o doza bunicica de nationalism, de demnitate nationala; demnitate umana la urma-urmei…
    De acesta demnitate ducem lipsa, fie ca individ, fie ca natiune.
    Sa lasam urma marcant pe cale pe care trecem, uneori prea in goana…

    • Vrem, nu vrem, acele locuri de „remember” exista in viata noastra, intamplarea in sine ridicandu-se ca si o piatra de aducere aminte. Daca ridicam noi un altar, este si mai frumos, deoarece inseamna ca suntem recunoscatori si pentru sufletul nostru a fost ceva cu adevarat important acel popas. 🙂

  6. apropo de poveste, cartea pe care o incepusesi de scris pe ce cale o lua? tematica, de e posibil de aflat, in mare n-ar strica niciun scurt rezumat!
    🙂

    • De multe ori in viata nu faci ceea ce-ti doresti si-ti produce bucurie, deoarece sunt carari pe care obligatoriu trebuie sa treci pentru a avea o profesie; astfel scrisul, calatoriile si alte lucruri dragi, raman in asteptare pentru vremuri mai linistite…

      • asa e! e timp si de altele ce ne plac, dar prioritar e ce ziceai si tu, chiar daca poate aparea contradictie intre altele de ne plac si prioritati, in sensul ca primele de ne plac, in topul „placerii” si satisfactiei de pe urma lor nu aduc decat asta, in timp ce „prioritatile” aduc beneficii cuantificabile pe o durata de timp mai insemnata.
        Succes in deciziile pe care le vei lua cu privire la partea asta profesionala!

    • Ce trist ca asa de tarziu raspund…
      Ce trist ca nu am putut participa la aceasta parfumata provocare…
      Iti multumesc pentru invitatie, Mirela. Cand voi trece de examene, timpul nu-mi va mai sta impotriva. 🙂

  7. Pingback: Silence's Blog
  8. Viata este ca un pian, clapele albe sunt momentele fericite, iar clapele negre sunt momentele triste, dar trebuie sa tinem minte un lucru, numai jucandu-ne cu ambele clape, putem crea o melodie frumoasa.

    O noua saptamana plina de bucurii iti doresc Gabriela 🙂

  9. Pingback: Crahul | Caius
  10. Ai dreptate Gabriela Elena, calea o alegi in copilarie si-ti este mult mai usor in a te hotari s-o gasesti! Totusi, viata-ti poate oferi multe surprize si te poate uneori reorienta spre o alta cale pe care uneori nici n-o visai.
    Felicitari pentru articol! O zi minunata!

  11. Indiferent pe ce cale iti doresti sa ajungi, aminteste-ti ca primul pas iti defineste drumul, asa ca ai mare grija! 🙂
    Hugs!

  12. Draga Gabriela, ma uimesti parca din ce in ce mai mult. Ai un suflet pe care il poti descoperi doar cu rabdare pentru ca de cele mai multe ori cuvintele pe care le folosesti ascund mult mai mult decat sensuri proprii. Esti o fire complexa; niciun om superficial nu iti va putea vedea cu adevarat splendida aura care te imbraca.
    Esti atat de calda si in fiecare cuvant ascunzi o parte din tine. Frumosul te iubeste si adora sa se odihneasca in tine. Asa cred eu….
    Tu esti acel zambet larg pe care internetul nu l-a cunoscut pana nu ti-ai deschis tu blogul. Deci ai revolutionat web-ul. 🙂
    Cat despre intrebarea „incotro?”…nu o lasa sa te tulbure niciodata! Vei gasi calea corecta inainte sa te cuprinda indoiala. Esti prea puternica pentru a fi vreodata confuza! Si tu esti un „personaj”, dar Autorul vietii, de acolo de Sus, te va ajuta sa iti scrii cartea anilor, asa cum spui tu, cu multa intelepciune. Deja o scrii cu pasiune si cu multa daruire…
    Esti o fata deosebita! 😉

    • Iti multumesc pentru tot ceea ce ai scris, chiar daca uneori ai cam exagerat spunand:
      ” ai revolutionat web-ul.” 😛
      Oricum, am citit comentariul tau de mai multe ori…
      Ma uimesti, baiatule care vrei sa ramai necunoscut! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s