Povestea inimii

Oare într-adevăr viaţa se ascunde în inimă? Oare cum s-ar putea ascunde viaţa într-un loc atât de înşelător?

Cu inima simţim, însă uneori simţim prea mult şi atunci, orbiţi de prea multă înverşunare, ne trezim că am depăşit graniţa sentimentelor paşnice şi ne avântam spre infinitul de gânduri şi trăiri asupra cărora nu mai deţinem controlul, care ne împânzesc sufletul şi care ne împresoară spiritul.

Mă întreb, oare o durere poate reprezenta o binecuvântare? Da! Atunci când inima nesocotită aleargă nepăsătoare către osânda ei, aceasta nu ştie că tărâmul iubirii pe care a fost sădită, este înconjurat de o sârmă ghimpată. Aceasta agaţă inima inconştientă care se îndreaptă spre pierzare şi o opreşte. Deşi durerea poate fi inimaginabilă, deşi rănile sunt adânci şi zbaterea stârneşte sângele cald, totuşi, inima este salvată, dar rămân amintiri pe ghimpi: trandafirii uscaţi ai greşelilor trecute. Uneori să rabzi durerea este mai de folos decat să evadezi din ea.

Trist este că uneori, o inimă se zbate atât de tare încât reuşeşte să pătrundă în ţara în care sentimentele nedorite zburda libere, însă odată ce a trecut de acea sârmă ghimpată, de va dori să se întoarcă înapoi, îngrozită fiind de tărâmul pe care a păşit, aceasta se va lupta panicată şi va mai simti încă o dată aceeaşi durere a ghimpilor în vechile sale răni.

Sârma ghimpată a despărţit inima de lumea răului, dar acum, pătată fiind, o desparte de lumea binelui, însă există un drum de trecere: dorinţa de schimbare! Când inima neajutorată regretă, sârma ghimpată se culcă la pământ şi verdele speranţei creşte atât de mult până când pasul inimii nu va durea şi trecerea va fi lină.

Inima este imparţială, nu este constantă: uneori iubeşte, alteori urăşte, dar cred că cea mai nobilă atitudine a inimii este aceea de regret. Doar o inimă care a învăţat din propriile greşeli va putea să spună: „îmi pare rău!” sau „iartă-mă!”.

Le mulţumesc tuturor acelora care au răspuns invitaţiei de a scrie un articol cu acest titlu.

Până acum au scris:

Mirela Pete,

 (cea care a initiat Povestea parfumată între bloggeri)

Gina,

Gabi,

LeeDee P.,

Cammely,

Creve,

Marin,

Cati,

Carmen,

Danielle,

Tudor Enea

Anunțuri

64 de gânduri despre “Povestea inimii

  1. La mulţi ani din partea noastră, pentru ziua numelui, toate gândurile bune! Numai bucurii şi linişte în suflet!
    La mulţi ani tuturor celor care astăzi şi-au sărbătorit numele!

    Cristi şi Geanina

  2. Draga Gabi, la mulți ani 😀 Asta în primul rând. În al doilea, îți mulțumesc pentru aprecierea de prieten al blogului tău. Sunt onorat. Îți mulțumesc, de asemenea și pentru invitația de a scrie pe această tema. După cum am scris și la mine, tu scrii cu litere meșteșugite cu fir auriu. E o plăcere să te citesc.

    Fiind sfinții Constantin și Elena, îți doresc să te bucuri de o poveste a inimii tale cât mai frumos parfumată cu fericire și bucurie.

  3. „Uneori să rabzi durerea este mai de folos decat să evadezi din ea.”

    Corect !
    Pentruca rabdand durerea iti confirmi ca traiesti, ca esti viu ! Oare nu asa afirmai ? „Oare cum s-ar putea ascunde viaţa într-un loc atât de înşelător?…

    Cu inima simţim, însă uneori simţim prea mult…
    Mă întreb, oare o durere poate reprezenta o binecuvântare? Da !”

    Iata un comment „incropit” doar din afirmatiile tale si nu doar din acelea…retorice !

    Despre Mantuitorul Isus Hristos ni se spune in Epistola catre Evrei cap 5: 7-9:”” măcar că era Fiu a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.”
    Să trăieşti ca şi creştin nu e uşor. Pur şi simplu nu e!Ai de renunţat la carieră pentru dreptate, ai de suferit pentru a rămâne curat. …
    Ca persoană trebuie să le descoperi pentru tine şi trebuie să le descoperi experimental.
    …Vocea Domnului Isus Hristos era auzita in atmosfera linistita a noptii, dar nu in tonurile inalte ale triumfului, ci „fiind ascultat din pricina evlaviei Lui, macar ca era Fiu, a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. …” Nu e o repetare a afirmatiei ci o subliniere imperios necesara adevaratei VIETI scrisa cu majuscule sau ca nume propriu ceea ce reclama o identitate si o entitate spirituala proprie fiecarui individ in parte. Care vrea sa traiasca plenar, nu numai la periferia supravietuirii, pe maidanul zbuciumului inutil, ca angoasa…

    • Da, pentru ca trecand prin ea, inveti multe, devii mai intelept, poate mai rabdator, mai bun.
      Chiar daca reusesti sa evadezi o data, de doua ori, nu scapi de o confruntare cu ea.
      Important este ca durerea sa nu modeleze in tine rautate ci bunatate. 🙂

  4. Draga mea Gabriela Elena,
    În primul La mulţi ani de ziua numelui, multă fericire, sănătate şi iubire!
    Inima TREBUIE descătuşată din sârma ghimpată, din ura care de multe ori o ţine captivă, din amorţeală sau din indiferenţă. Inima are parfumul IUBIRII şi nimeni şi nimic nu trebuie să tulbure cel mai minunat parfum din lume! Inima trebuie să fie liberă. Cum intuiesc eu că este inima ta…
    Frumoasă scriitură, nu sunt prima care vede talentul şi inspiraţia ta. Felicitări! 🙂
    Povestea mea:
    http://mirelapete.dexign.ro/2011/05/povestea-parfumata-a-inimii/

    • Inima ta care raspandeste un parfum al IUBIRII de cei dragi si nu numai, nu poate sa nu inteleaga sau sa nu aprecieze acel „ceva” care exista in multi dintre noi.
      Iti multumesc, Mirela, pentru toate gandurile bune si frumoase. 😀

  5. Fericire maximă alături de cei dragi. Sărbătoarea numelui să vă lumineze sufletele şi să vă umple casa de fericire şi împlinire.”LA MULTI ANI!
    ALEARGA PRIN LUME CU SUFLETUL PLIN DE IUBIRE SI NU UITA CA FERICIREA SE INTOARCE INTOTDEAUNA LA CEL CARE O DARUIESTE…SARBATOARE LUMINATA

    • Iulisa, iarta-ma, te rog, pentru ca ai venit pentru prima data pe blogul meu si iti spun atat de tarziu, bine ai venit! 🙂
      Si cuvintele tale mi-au placut:”FERICIREA SE INTOARCE INTOTDEAUNA LA CEL CARE O DARUIESTE”
      Multumesc. 🙂

  6. La multi ani, frumoasa domnisoara!
    Tot ce-ti doresti sa se implineasca,
    Iubirea sa te incalzeasca,
    Si de ce nu, un print frumos sa te cucereasca! (in cazul in care nu s-a produs deja cucerirea reciproca ;)).

    E greu sa nu te iubeasca omu’, e imposibil.
    Esti frumoasa, inteligenta, misterioasa, esti plina de gratie in ganduri si vorbe, esti de o finete rara, esti comica, iti pasa de toata lumea, iubesti, iti daruiesti sufletul: esti o persoana a carei delicatete nu o poti descrie in cuvinte, dar de care te poti bucura cu tot sufletul. Blogosfera cunoaste o singura Gabriela Elena adevarata: TU!

    Cu admiratie,
    un baiat care doreste sa ramana anonim 😉

    Dedicatie (am cautat o melodie tot de Michael Nyman):

    PS: Superb articol. Rolul pe care-l joaca acea sarma ghimpata in povestea ta, este de-a dreptul unic. Nu m-am gandit niciodata ca undeva, exista o astfel de bariera care sa ne tina departe de lucrurile rele pe care uneori, in nestiinta noastra, le cautam cu lumanarea. Aceasta idee a ta, la fel ca toate celelalte care iti apartin, trebuie sa aiba copyright.

    • Imi este foarte greu sa raspund comentariului tau, deoarece m-au coplesit cuvintele tale. Imi dovedesc faptul ca iti place sa cunosti o persoana studiind atent detalii, care multora le scapa, dovedindu-mi astfel ca esti profund in gandire. Nu suport superficialitatea. Ma doare.
      Faptul ca ceea ce scriu este atat de bine perceput de cel care citeste, iar gandul devenit cuvant scris, ajunge la cititor nedeformat de interpretari, imi aduce bucurie, pentru ca ceea ce am primit in dar pot sa daruiesc si este bine primit. 🙂

      Pentru ca m-ai facut sa-mi simt pasii pe covorul rosu, dar nu cel al mandriei, iti multumesc!
      Si pentru dedicatia muzicala-ti multumesc.

      Cine esti tu, Destiny_man, baiatul „care doreste sa ramana anonim”? 😀

  7. Papusica draga,
    Iti urez si eu la multi ani, iar viata ta sa fie la fel de stralucita ca mintea ta si la fel de calda ca inima ta!
    Am vazut ca ai primit cateva dedicatii… Iti dedic si eu o melodie, tot cu pian:

    :-* :-* :-* :-* :-* :-* :-* :-* :-* :-* :-* :-* :-*

  8. ”Uneori să rabzi durerea este mai de folos decat să evadezi din ea.”
    Drept îi!
    Mai ales, că n-ai de ales. Nu poți fugi de ea. Poți evada câteva ore, o poți amâna, dar de trăit, trebuie trăită și epuizată. 🙂

    • Multumesc.
      Sa stii ca si eu am ramas placut impresionata de fiecare poveste scrisa de cei care au agreat tema povestii din aceasta saptamana si au avut timpul necesar sa si scrie.
      Multumesc pentru urare, Carmen. 😛

  9. LA MULŢI ANI!

    Aş nuanţa puţin părerea ta…
    O fire mai vulcanică poate trece bariera fragilă dintre iubire şi ură, şi într-un sens, şi în altul. Reconversia este zbuciumată şi, de cele mai multe ori fără rost, fără efectul dorit.
    O alta, mai blândă, mai melancolică, n-o face; din contră, salvează din vraja împărţită de doi ceea ce are: iubirea din sufletul său, „ucigând” tot ceea ce i-ar dăuna, mergând până la autoculpabilizare pentru eşecul iubirii la doi. Caută, în sentimentul pe care e capabilă să-l păstreze, puterea de a merge mai departe, de … a crea. Este ceea ce am gândit sintetizând : IUBIND IUBIREA. Poate părea ciudat, dar este modul propriu de a reacţiona la greşelile celuilalt, în situaţia fără de-ntors. E modul de autosalvare, de evitare a greşelilor proprii. Va îmbrăţişa o altă iubire atunci când, cu timpul, jarul celei vechi se va stinge mocnit sub cenuşa uitării şi, evident, va întâlni persoana care să-i trezească noi simţăminte de iubire – nu va fi la fel, de fiecare dată se … iubeşte altfel (nu am spus nici mai mult, nici mai puţin, ci doar altfel).
    Mi-a plăcut imaginea cu „sârma ghimpată”, cu dorinţa de evadare şi de reîntoarcere …
    Despre „iartă-mă” sau „îmi pare rău” … greşesc firile orgolioase, de obicei, iar acestea nu cunosc aceste formule!
    Eeei, dar căile inimii şi ale iubirii sunt atât de întortocheate, că fiecare de-ar dori, ar nuanţa orice părere!
    Mi-a plăcut alegerea video-ului, a muzicii – preferat şi de mine, printre altele.
    Cu toată simpatia, felicitări! Mulţumesc pentru tema … stimulativă!
    Povestea mea de suflet:
    http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/05/povestea-parfumata-inimii-obosite.html
    O seară plăcută! O nouă săptămână plăcut şi din plin realizată!

    • Draga Danielle,
      Esti pentru prima data pe blogul meu, aceasta tema facand posibila intalnirea noastra aici, dar iti spun atat de familiar „draga”, pentru ca te simt aproape de sufletul meu, prin tot ceea ce mi-ai scris in acest comentariu. 🙂

  10. Scuuuze! Am uitat să răspund întrebării formulate de tine despre Durerea ca binecuvântare: bine, cumpătat gestionată, dezvoltată creativ, poate fi o binecuvântare. Personal, nu agreez lirica … lascivă, dar îmi plac versurile din iubire blând, decent împlinită, ca şi cele izvorâte din această … durere.

    M-a încântat vizita de lectură! Mulţumesc!

  11. Buna Elena, La multi ani! (scuze pentru intarziere)
    Iti multumesc pentru poveste. Astazi am timp sa o scriu si am sa ii dau curs in cateva ore. Te astept pe la mine sa vezi rezultatul si sa iti spui parerea. Te anunt ca va fi o poveste fara final.
    Multumesc mult. O seara minunata!

  12. Nu mi-am dat seama ca e ziua ta de nume.Cu intarziere iti urez si eu La multi ani!
    O inima calda iubeste si sufera, din pacate, prea multi au deja o inima de gheata si nu simt nimic in afara de ura.

  13. Daca nu te superi, as sugera sa eviti propozitiile prea lungi care nu-s clar structurate (devin greu de urmarit) si eventual sa folosesti ocazional si cate ceva mai concret, fie si drept comparatie, pentru ca altminteri risti sa pierzi cititorul.

    • Pentru prima data cand vizitezi pe cineva, ca si in viata reala, bunele maniere sunt de neinlocuit. Nu trebuie sa folosesti metafore, hiperbole ca sa-ti motivezi prezenta intr-un mod agreabil. Eu cunosc o lume a bloggerilor prietenosi.
      Doresc sa incerci sa te simti bine citind ceea ce scriu, iar daca agreezi stilul precis, matematic, concret, nu-l vei gasi aici.
      Sufletul meu este plin de poezia cuvintelor, iar aceasta nu se daruieste dupa cadenta impusa de soldatii ce marsaluiesc.

      Felul cum scriu imi aduce cititori, nu-i indeparteaza, Diana Coman.
      Sper sa nu te superi.

  14. Pingback: Joc « VeroVers
    • Pot eu oare sa ma supar pe cei care-i stiu prieteni?
      Nuuuuuuuu!
      Stresul zilnic ne face sa nu mai stim nici cum ne cheama. 😛
      Sa-ti spun un secret: si eu am uitat de ziua numelui. Mi-au amintit cei dragi din familie.

  15. Se cuvin FELICITARI si imbratisari pentru nota de 10 obtinuta!! Mult succes si de acum inainte, esti grozava. Nu ai intarziat, doar acum am stabilit regulile, de ce sa nu recunosc! Inca odata, felicitari! 🙂

    • Multumesc. 😀
      Tinand cont de faptul ca a fost pe judet…

      Lucrarea notata cu 10, la Sesiunea de referate si comunicari stiintifice intre elevi- sectiunea limbi moderne ( limba franceza), a venit ca si un cadou, de ziua numelui. 🙂
      Lucrarea “L’Hexagone et la littérature” a reprezentat totodata si atestatul meu, prezentat scris si sustinut si oral.

  16. Gabriela Elena, eu n-am de ce ma supara, deloc. Mi-am spus opinia si impresia si-atat, nu-i nici cerere si nici pretentie, in lumea mea este un dar oferit. Daca-ti pare ca asta incalca ceva bune maniere, imi pare rau, dar intr-adevar, nu folosesc hiperbole doar pentru a-mi face compania placuta. Iar metaforele nu-s matematica, deloc 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s