Părerea Cacofonului Român

Sursa foto aici

Numele meu este Cacofonul Român. Maica care m-a făcut nu a auzit câte am auzit eu la viaţa mea şi mulţi m-au întrebat care ar fi rolul meu în viaţă: eu le-am răspuns că rolul meu în viaţă este să îi înştiinţez pe oameni despre părerile şi deciziile mele geniale, inspirându-i! Acelora care continuă să creadă că nu prea am ce să spun lumii, ziceţi-le să ta că îmi este greu să gândesc în condiţii de stres!

 În primul rând, sunt foarte întristat pentru caut de mult timp o soluţie la problema crizei şi nu găsesc una, dar mă consolez gândindu-mă că odată şi-odată tot trebuie ca cineva să răspundă pentru starea în care se afla România, nu?

 Mă deranjează faptul cei mai mulţi români plea tre străinătăţi pentru că situaţia economi care e din ce în ce mai îngrijorătoare nu se îmbunătăţeşte cu nimic. Se pare că toţi cei de la putere duc o politi care să-i avantajeze numai pe ei. Într-un fel, oamenii care emigrează au dreptate, cu astfel de persoane incapabile de lucruri bune şi de schimbări benefice poporului, e cam complicat să trăieşti.

 Aşa nd întâlniţi persoane care vă îndeamnă să plecaţi în S.U.A. sau în Canada, eu vă sfătuiesc să nu acţionaţi ca copiii şi să judecaţi situaţia matur, care ar fi cea mai bună soluţie decât să faceţi ce vă spune inima?

 Mă duc să mai răsfoiesc un pic ziarul şi revin cu alte detalii curând, nd aflu ceva nou, eu vin repede şi vă spun!

 Şi reţineţi: citiţi cartea dă partea! 🙂

Cu stimă,

 Cacofonul Român

Anunțuri

66 de gânduri despre “Părerea Cacofonului Român

  1. Mi-ai adus aminte de nişte versuleţe care circulau în adolescenţa mea:

    Că când aud că cântă corul,
    Că cam aşa cânta poporul.
    Că cântam eu, că cântai tu,
    Că cântam amândoi.

    sau:

    Iubita mea cu ochii ca cacaua,
    Că când te văd mă fac ca catifeaua!

    • Vero, ma bucura tare mult vizita pe care mi-ai facut-o. De pinguit, ne-am mai pinguit noi, dar de comentat, cred ca este prima data dupa mult timp. 🙂
      Deci ma bucur, mai ales ca am ras si eu la exemplele pe care tu le-ai dat.

  2. Neataaaa! Amuzanta postarea, in spiritul educatiei non-formale. Imi place ideea, mai ales ca se gasesc multe astfel de cacofonii si in poeziile marilor artisti romani 🙂 Nu e nimic rau in asta 🙂

    • Buna sa-ti fie inima si ziua, Marin! 🙂
      Exista o lista a cacofoniilor acceptate, dar ea este mereu in schimbare datorita termenilor tehnici imprumutati din alte limbi.
      Totusi stiind ce inseamna cacofonia, putem sa-i evitam, pe cat se poate, aparitia in vorbire.

  3. Faina idee, Gabriela, buna dimineata! Slava Domnului ca ai dat exemple si de alte cacofonii decat cele arhicunoscute, ca unii chiar n-au habar 😀
    O zi faina sa ai!

  4. Pingback: Rokssana's Blog
    • Este un adevarat efort sa scrii coerent, cu putin umor, presarand in text cacofonii, pentru a arata cat de nedorita este folosirea lor si textul sa aiba totusi si un alt mesaj…
      Ma bucura faptul ca te-au amuzat. 🙂

  5. Ai dreptate secretul cel mai mare este dezvaluit.Tote tarile dezvoltate fura persoane bine educate si mai putin educate pentru muncile necalificate care nu au interes pentru cei care locuiesc in tara. Pentru a sutine economia sa in continuare SUA fura 30.ooo oameni calificati in fiecare an din lumea intreaga.Cind te gindesti ,este o hotie si tarile in dezvoltare devin mult mai sarace si fara elita in tara lor.Cei care pleaca devin drogati economic si au mari probleme de acomodare in aceste tari sterile.Suferintele se vad dupa multi ani de zile cind este tirziu.

  6. 😆
    Apropo de subiect, iti recomand sa citesti:
    http://www.pruteanu.ro/Video/cacof.htm
    George Pruteanu spunea: „Şi, în încheiere, vreau să protestez de la acest microfon împotriva tendinţei pedante, chiţibuşereşti, de a căuta cu lumînarea cacofonii acolo unde nu sunt, în enunţuri fireşti. Sunt sîcîitori cei care sar în sus dacă spui „că cineva” sau „că ceva”: !vai, cacofonie, ruşine! Atunci ar trebui să desfiinţăm cuvinte cum ar fi căciulă sau căci, nu? Excesul de vigilenţă, jandarmeria lingvistică, e o fixaţie caraghioasă. Să vorbim natural, frumos, dar fără să fim, cum se spune-n popor, chisaţi. Seara bună.”
    Iarasi foarte interesanta este cacofonia pe care a facut-o Winston Churchill. Iata ce spune Wikipedia:
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Cacofonie
    „Fraza „This is the sort of English up with which I will not put” rostită de Winston Churchill este un exemplu clasic de cacofonie în care transmiterea mesajului este îngreunată de hipercorectitudinea sa gramaticală. Topica obişnuită a acestei fraze este „This is the sort of English I will not put up with” („E genul de engleză [exprimare] pe care nu-l voi accepta.”).”
    El a vrut sa fie hipercorect gramatical!! 😆
    Da, bine, sunt si cazuri cand se mai intampla. Mie mi se par foarte interesante anacolutele!! 😉

    • „Mult e dulce şi frumoasă
      Limba ce-o vorbim,
      Altă limbă-armonioasă
      Ca ea nu găsim.”

      Avem in vocabularul limbii romane atatea cuvinte, avem cuvantul DOR, pe care altii nu-l au, deci fara sa fim vanatori fanatici de greseli sau chitibusari, daca ne zgarie urechile vreo asociere de silabe, care poate da nastere unei cacofonii, avem de unde sa alegem alte cuvinte care sa nu schimbe intelesul dorit de noi. 🙂

      Toti avem si dreptul de a gresi. 😀

      Interesant exemplul pe care l-ai dat. Ma refer la fraza spusa de Churchill.

  7. Interesanta postarea Gabriela. Am sa incerc sa fiu mai atenta de acum inainte la exprimare. Oricine poate gresi involuntar. Dar subscriu si celor spuse de George Pruteanu si amintite aici de Motanul Incaltat.

    O seara frumoasa iti doresc ! 🙂

    • Tot respectul pentru cele spuse de domnul Pruteanu.

      Cred ca in cele scrise de mine nu am dovedit o cautare cu lumanarea a cacofoniilor si sunt convinsa ca nici Motanul Incaltat nu asa a perceput articolul, ci prin comentariul facut a subliniat cealalta latura a problemei, adica sa nu ne trezim ca analizam si disecam totul, uitand sa mai vorbim liber, dar corect. 🙂

      Exista insa persoane, nu putine, care nici nu constientizeaza ca prin felul cum vorbesc si scriu masacreaza limba romana.
      Articolul meu a fost o lectie umoristica, o blanda mustrare, mai mult un joc. 🙂

      • ooo, draga mea Gabriela, nu era nici o referire la articolul tau. Eu te apreciez foarte foarte mult, iar articolul tau este o lectie pe care eu trebuie sa o tin minte, pentru ca este o lectie necesara si iti multumesc mult mult pentru ea si pentru curajul tau de a trage un semnal de alarma. Limba Romana trebuie sa fie una curata, iar noi avem aceasta obligatie morala sa o pastram curata. 🙂

        O seara minunata Gabriela. 🙂

  8. Felicitari din nou, Gabriela, le ai si cu pamfletul!… Că când te pregatesti de emigrare, ne spui si noua? 😉

    PS: imi place foarte mult noua poza din avatar, asta-i tinuta ta de banchet? Sa-ti fie de bine!

    • Multumesc pentru darnicia ta, in ceea ce priveste felicitarile! 🙂

      😆 Daca constientizez ca este mai bine aici, nu voi pleca, dar daca langa casa in care am deschis ochii, zarile arata curcubeul promisiunilor ce se dovedesc nemincinoase, imi voi reconsidera decizia.

      Veti sti daca casa mea va fi in alta tara! 😆
      Veti sti ca cand ma pregatesc de plecare…

  9. Simptica, truda ta de gasirea umorului in amaraciunea exprimarii.
    Pentru mine, uneori, sunt, cacofonii, repetarile penibile, sterilitatea ideatica, fanfaronada epatarii.
    Lucrul operativ si bine facut, in spiritul „facta non verba” nu cred sa necesite sentimentalisme lingvistice, de natura sa impiedice actiunea.
    Ca adaos, nevoii noastre de a rade din orice, pe motivul ca vom trece necazul glumind, te inteleg. Dar oare, nu ne irosim prea mult, in exigente?
    In spiritul ludic al postului , te invit sa te delectezi si cu alt gen de abordare , cum ar fi articolul nostru:”Randamentul muncii si gluma, la romani” Relatare autentica!
    Multumesc pentru ping!Madi si Onu

    • Amandoi am prezentat exceptiile, care stim ca intaresc regula.
      Aceste exceptii nu au trebuit vanate, deoarece devin niste exceptii care fac de prea multe ori, regula.

      Stim ca dupa ras vine plans, dar se poate invata si din morala strecurata cu finete in text. Poate asa ajutam si noi cu ceva pentru o schimbare, in bine. 🙂

      „Dar oare, nu ne irosim prea mult, in exigente?”
      Exigentele trebuie sa existe in viata, altfel calitatea nu prea are sanse, indiferent despre ce vorbim!
      Totul este sa nu devenim fanatici.
      Toti gresim, la urma urmei pentru ca suntem oameni. Important este sa constientizam ca am gresit. Este alegerea noastra ce facem mai departe.
      Am vorbit la modul general, nu doar avand in vedere greselile „comise” in folosirea limbii romane.

  10. Cugetare de tip: „Din putul gandirii…”

    Cacofonul roman supravietuieste propriei regurgitari, adica din produsul finit, „prelucrat” inca odata !

  11. Nu am linişte, trebuie să te caut la mine pe blog, si cred ca stiu unde.Revin si -ti spun, dacă tu eşti aceea la care mă gândesc.Este vorba de o melodie-dedicaţie de ziua mea de naştere, parcă.
    Onu

  12. Te-am gasit Gabriela! Esti cine am presupus. Dar foarte interesant: cateva zile in urma, m-am intrebat ce-o mai fi cu tine. Ca azi, sa apari pe blogul meu. Si sunt destul de intrigat. Cine, cui i-a transmis gandul atat de prompt?
    Sau, cine a receptionat atat de prompt?
    Nu stiu tu, dar eu care pun mare pret pe energia/puterea gandului, sunt efectiv uimit!
    O noapte linistita!
    Onu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s