La scăldat în largul cerului

Este timpul să plutim pe linia orizontului, să ne întindem pe patul de lumină care ne aruncă gândul în infinit, e timpul să dăm la o parte nor după nor şi să limpezim cerul în care ne scăldăm.

 E timpul să avem încredere în ceea ce suntem şi să nu fim doar ustensilele cu care se creează, ci să fim chiar opera de artă în sine. Avem puterea să facem mai mult decât credem, ne este prietenă speranţa, iar visul de bucurie va rămâne mereu în noi dacă nu alegem să ne trezim din el.

 E timpul să trăim viaţa, dacă până acum poate am experimentat doar amorţeala sufletului nehotărât şi temător, este timpul să acţionăm trezindu-ne din somnul letargiei.

 Avem două mâini pentru a-i mângâia pe cei dragi,  avem două picioare pentru a alerga pe pajiştea iubirii şi avem doi ochi pentru a vedea cum dragostea poate da naştere bucuriei. Avem din fiecare câte două, iar acele parţi ale fiinţei noastre pe care le avem într-un singur exemplar înseamnă că sunt îndeajuns de puternice pentru a-şi onora singure menirea: avem o inimă care poate iubi, avem o gură care poate rosti ceea ce inima simte şi avem o minte care poate da viaţa gândului.

 Avem nevoie de mai mult? Nu avem nevoie decât de undacare ne fie la îndemână!

Anunțuri

49 de gânduri despre “La scăldat în largul cerului

      • La Romani si alte popoare din Europa,vecini nostri ne lipseste sinteza colectiva, care a fost distrusa de doctrine viciate aduse de la salbatici din orient.Vitorul i-ti apartine,ne apartine sa se dezvolte un context care fiecare are rolul sau si participa de bunavointa la edificarea noului concept de functionare intre noi,omul nou cu viziune larga spre Univers.

  1. Pingback: Cheia « Ilarie
  2. Calator printre stele
    Visez ades, sa fiu
    Iar printre ele…, Una,
    ca tine, sa o stiu
    Si pe bolta albastra
    Sa alunec lin.
    Cu gand sa te intampin,
    Miraculos destin.
    …………………..

    Si, uite, aste ganduri,
    Postul tau imi trezi.
    De ce, de unde oare,
    Spre zbor, ma rascoli?

    Madi si Onu Blog

    PS:
    Ba da.., acuma stiu
    Poate, destul de rar
    Nevoia simt,
    Ludic, sa fiu

    • Tiberiu, oricand ceea ce scriu, te-ndeamna sa lasi un gand din care sa inteleg cum apreciezi tu cele citite, te rog fa-o printr-un comentariu!
      Astfel stiu si eu cum sunt percepute gandurile mele de catre cititori.

      Bine ai venit, pe blogul meu! 🙂

  3. ” E timpul să avem încredere în ceea ce suntem şi să nu fim doar ustensilele cu care se creează, ci să fim chiar opera de artă în sine. Avem puterea să facem mai mult decât credem, ne este prietenă speranţa, iar visul de bucurie va rămâne mereu în noi dacă nu alegem să ne trezim din el.”

    Atunci când depăşim unele – aşa-zise complexe – suntem puternici şi putem, într-adevăr, să luăm taurul de coarne. Descoperirea puterilor interioare este absolut necesară, toacmai pentru nu rămâne la nivelul trist al unor „ustensile”, cum bine ai scris. A fi chiar operă de artă, în sine, este extraordinar.

    Gânduri bune, Gabriela!

    • Descoperirea puterilor interioare si folosirea lor numai pentru bine, ne face sa devenim cu adevarat frumosi, de admirat, ca si adevarate opere de arta.
      Multumesc pentru vizita si pentru aprecierea in scris a celor scrise de mine.

  4. OOO, DA ! Subscriu celor spuse de tine Gabriela. Cu capu’ sus, spatele drept, cu pieptul scos si cu dreptul inainte, para sa privim in laturi si fara sa aplecam urechea celor care ne descurajeaza. 🙂

    Un week-end minunat iti doresc ! 🙂

  5. Frumoasa domnisoara japoneza,

    De fiecare data, prin posturile tale, aduci o briza proaspata de frumos peste sufletele noastre, racorindu-le, dar si incalzindu-le, exotismul spiritului tau si iubirea ta lasandu-ne muti.

    Mi-ar placea sa te cunosc, dar cred ca deja am facut-o.

    Continua sa ne uimesti! Pe mine postul acesta m-a coplesit facandu-ma sa spun: „cata frumusete e in sufletul ei!” (adica in al tau)

    • Nu stiu cine esti, Destiny_man, dar vizita ta ma bucura. 🙂
      Stiu ca mi-ai mai lasat un comentariu.

      Din tot ceea ce am primit de Sus, daruiesc mai departe…
      Iti multumesc pentru ca-ti faci timp sa citesti ceea ce scriu.

  6. Imaginea cu ‘I hate you’ nu are nici o legatura cu tine, ca sa nu intelegi gresit. Mi-a placut melodia si am vrut sa ti-o dedic cu drag. 🙂
    Oricum, e o inimioara acolo care spune tot! 🙂

  7. Uneori mi-am imaginat si eu ca zborul si plutirea pe apa sunt la fel.
    Mi-ar placea ca asta sa fie posibil, nu doar in imaginatia mea.
    Frumos de tot!

  8. Cât de frumos ai scris, îndemnul este cât se poate de nobil și de frumos 🙂 Așa este, să ne bucurăm de ce avem, să le spunem asta celor din jurul nostru și să încercăm să transformăm tristetea unui om în zâmbet, în bucurie…asta este activitatea mea preferată 🙂

      • Eu mai adaug un da : da, imi plac culorile noii tale poze 😀 Sunt roșu și negru și Milan a câștigat aseară titlul în italia 😀

        Avem nevoie de exemple pozitive, iar în blogosferă mă bucur să mă aflu pe blogul tău pentru că tu ești unul dintre ele 🙂

  9. foarte frumos ai spus… si cred ca mai avem nevoie de multa bunavointa… ca acel ‘da’ sa fie spus si/sau primit…

  10. Sufleteste vorbind, ca oameni ar fi normal sa ne „scaldam” intotdeauna in albastrul azuriu al cerului atat de adanc, atat de misterios, de neexplorat decat intr-o particica infima… insa suficient de mult pentru a implini fiinta noastra rationala…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s