Clădim în fragilitatea visului

Da de fiecare dată când te trezeşti din somn ţiai putea aminti ceea ce ai visat, probabil până în ziua de azi lumea ta ar fi fost deja construită.

Totuşi, dat fiind faptul că de multe ori visul se pierde în propria lui visare înainte să te trezeşti, lumea ta se construieşte încet-încet, pas cu pas, cu răbdare şi în luptă constantă cu realitatea-napastă- care te pândeşte din ascunsul nevăzutului ei şi îţi sperie visul.

Cu greu aşezi picur de vis peste picur de vis şi anevoios pământul pe care călcăm absoarbe seva imaginaţiei proaspete, răsărind flori din ţărâna aridă a vieţii şi soare din cerul care le mângâie.

Din pieptul viu saltă sentimentul de fericire, de năzuinţa împlinirii…  Visul te dezbrăca în somn de zdrenţele de muritor şi te înfăşoară în mantia celui care se joacă cu imposibilul, şi care mai apoi se luptă cu acesta cucerindu-l.

Visul te motivează, realitatea te provoacă. Visul te înarmează, iar lupta se duce pe frontul realităţii. Vom reuşi oare să ieşim victorioşi din această bătălie? Cine va avea de spus ultimul cuvânt?

Anunțuri

46 de gânduri despre “Clădim în fragilitatea visului

  1. Dupa ce am citit articolul tau pot striga ca la scrima: atins. ma declar invins 🙂 Ma inscriu oarecum perfect in cele scrise mai sus. Eu nu imi amintesc visele aproape niciodata 🙂

    Imi pare ca visul e o calatorie intr-o alta dimensiune…

      • Unele da, mi le amintesc.
        Uite un exemplu: sambata noaptea am dormit la parintii mei. In jurul orei unu, am simitit ceva ciudat, inca fiind adormit si apoi am vazut-o pe mama ca vine spre mine. Mi-am dat seama ca probabil aveam vreun cosmar si ca i-am speriat si am vrut sa ii spun sa stea linistit ca sunt treaz, dar nu eram. Asa ca acel „eu sunt” a iesit teribil de fioros si dublat de batutul pieptului cu palma. Apoi m-am trezit usor speriat. Ideea este ca eu nu aveam un cosmar de care sa fiu constient 🙂

    • De multe ori in subconstientul nostru inmagazinam fara sa ne dam seama multe lucruri, evenimente, trairi, imagini, din timpul zilei, iar noaptea, acestea „isi cam fac de cap” facandu-ne sa ne trezim obositi, poate speriati.

      Exista insa si vise in care esti personajul principal al unor frumoase intamplari, care te fac la trezire sa zambesti, sa fii fericit, sa ai energia care parca s-a alimentat din vis.
      Poti sa visezi, iar cand te trezesti sa crezi ca ai dormit cateva ore, iar acel somn atat de odihnitor sa nu fii fost decat de 10-15 minute. 🙂

      • Ca sa fiu sincer, eu nu am experimentat varianta a doua…si nici prea prima prea mult 🙂 la mine mai degraba, visurile sunt un fel de batalie in subconstient in cine ce stie ce calatorie oi fie eu 🙂
        De foarte multe ori ma trezesc bucuros, fericit, dar fara sa imi amintesc visul 🙂

    • De multe ori dorim evadarea din realitatea zilelor si ne simtim bine, visatori fiind in lumea aceasta, speciala, care exista, dar nu oricine poate intra in ea, sau daca intra, poate se simte stingher.

      Stii ca ma bucura vizita ta, nu?

  2. Ce ne-am face daca am tine minte toate visele? Cum am construi, mai apoi, visul din realitatea trezirii?
    Dar ce ne-am face fara fragmentul din visul de peste noapte?
    Suntem victoriosi si-n vis si-n realitate.

  3. Pingback: Rokssana's Blog
  4. Gabriela,
    Uneori posturile tale,sunt pentru mine,exercitii cerebrale, in a le comenta.Iar daca vacitim, a fost prompt, spunand, ca la scrima: „atins. ma declar invins :)”, eu simt nevoia sa apelez la cartea Puterea mintii, care incepe cuVisurile , aspecte ale mintii in starea ei de veghe.
    Si ma intreb, daca visele de care vorbesti, nu sunt prelungiri ale preocuparilor tale literare, din starea de veghe.Daca da, incep sa deslusesc taina care esti pentru mine.Nu te iscodesc, incerc doar sa inteleg un fenomen.
    Madi si Onu

  5. „Visul te dezbrăca în somn de zdrenţele de muritor şi te înfăşoară în mantia celui care se joacă cu imposibilul, şi care mai apoi se luptă cu acesta cucerindu-l”

    Întotdeauna am fost cu visele după mine. Chiar şi dacă au existat momente în care unii mi-au spus, surâzători, că sunt un idealist. Nu mi-a păsat. Şi nici nu-mi pasă. Dar, aşa cum îmi place să spun, deşi este paradoxal, mă intitulez un visător pragmatic…

    Gânduri bune, Gabriela…

  6. Are ceva dacă în ultima oră am citit vreo 20 de articole de-ale tale? 😀
    Ok. Sper că nu are nimic. De acum înainte te voi citii zilnic și mă voi semna cu aceeași adresă de mail. Și da, numele e real.

    Ai grijă de tine :d

    • Are, cum sa nu aiba…
      Mi-ai daruit mie, bucuria aceluia care stie ca ceea ce scrie este citit si apreciat. 😀
      Multumesc, Alex!
      Te mai astept sa-mi faci astfel de surprize placute. 🙂

  7. Nu stiu daca e de bine sau nu, inclin sa cred ca nu, insa nu-mi mai amintesc ce visez decat rar, poate si din cauza somnului intrerupt si a senzatiei de oboseala permanenta.
    Totusi, imi amintesc cateva vise care m-au marcat pentru toata viata si cateva care s-au repetat.

    • Trebuie ca cineva sa-ti spuna la culcare:

      „Noapte buna somn usor,
      Sapte pureci pe-un picior,
      Si sapte pe celalalt,
      Sa te traga jos din pat.”

      Ai doua variante:
      – cazi din pat. 😦
      – dormi ca un copilas. 😀

  8. Asa este: oare ce s-ar intampla daca ne-am tine minte toate visele? Poate nu am mai sti sa apreciem un vis frumos sau poate am trai intre vis si realitate!
    O seara placuta!

  9. „Sentimentul fericirii si nazuinta implinirii” e frumos spus. A visa, desigur, inseamna in mod obisnuit ceea ce visezi cand dormi. Numai ca ai putea visa si cu ochii deschisi, nu? Te-ai putea transpune cu ajutorul imaginatiei intr-o alta lume decat cotidianul obisnuit. Cu alte cuvinte ai putea crea ceva. Poti calatorii in felul acesta in timp si spatiu. Spre exemplu, sa facem o calatorie in timp in SUA si sa ne imaginam ca suntem la Chicago, in anii ’40, intr-un local de mare lux. E seara, un clarobscur strabate localul si privim luminile zgarie-norilor. Deodata se aude muzica, care ar fi cam asa:

    Fumul de tigara se ridica nepasator, orasul luminat ne zambeste. Miile de luminite ne surad zglobiu. 🙂

    Sau… hai sa schimbam atmosfera, s-o facem mai antrenanta. Sa presupunem ca ne aflam la un concert! In high-class-ul societatii! Tinuta obligatorie: papion, frac, doamnele cu rochiile cele mai incantatoare, parfumurile cele mai fine si ascultam… :

    🙂
    Sunt multe feluri de a visa si cred ca fiecare viseaza in felul sau. Dar in ceea ce priveste ” a cladi in fragilitatea visului”, mi se pare ca aici totul sta in puterea creatoare a fiecaruia, in capacitatea sa de a crea. Pornind de la un vis (nu neaparat de noapte sau cel pe care l-ai visat cand ai dormit) se poate crea o poezie sublima sau chiar si o opera poetica sublima. Caci de visat, cu totii o facem intr-un fel sau altul, dar de creat o opera de arta sublima, de vis, doar unii dintre noi pot face asta. Si ca sa vezi ca nu bat campii, atunci asculta aceasta superba Reverie a lui Schumann:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s