Un defect al femeilor

Sursa: aici


Dumnezeu nu vă dă oamenii pe care îi vreţi; El vă dă oamenii de care aveţi NEVOIE… ca să vă ajute, să vă rănească, să vă părăsească, să vă iubească şi transforme în persoana care aţi fost destinaţi fiţi.


Femeile au puteri care îi uimesc pe bărbaţi…..
Îndură greutăţi şi cară poveri,
Dar îşi păstrează fericirea, dragostea şi bucuria.
Zâmbesc atunci când ar vrea să ţipe.
Cântă atunci când ar vrea să plângă.
Plâng atunci când sunt fericite
şi râd când sunt nervoase.
Se luptă pentru lucrurile în care cred.
Se ridică împotriva nedreptăţii.
Nu acceptă „nu” drept răspuns
atunci când cred că există o soluţie mai bună.
Suportă lipsuri pentru ca familia lor să aibă de toate.
Merg la doctor cu un prieten speriat.
Iubesc necondiţionat.
Plâng atunci când copiii lor au succes
şi se bucură atunci când prietenii primesc premii.
Sunt fericite când aud despre o naştere sau o nuntă.
Li se frânge inima când le moare un prieten.
Jelesc la pierderea unui membru al familiei,
totuşi sunt puternice atunci când cred că nu le-a mai rămas deloc putere.
Ele ştiu că o îmbrăţişare şi un sărut
pot vindeca o inimă rănită.

femeile sunt de toate mărimile, formele şi culorile.
Conduc, zboară, merg pe jos, aleargă sau îţi trimit e-mailuri
ca să-ţi arate cât de mult le pasă de tine.
Inima unei femei este ceea ce ţine lumea în mişcare.
Ele aduc bucurie, speranţă şi dragoste.
Ele au milă şi idei.
Ele oferă sprijin moral familiei şi prietenilor.
Femeile au lucruri vitale de spus
şi totul de oferit.

TOTUŞI, DACĂ EXISTĂ UN DEFECT AL FEMEILOR,

ACESTA ESTE CĂ ELE ÎŞI UI VALOAREA.

 

Este unul dintre cele mai minunate lucruri pe care le-am citit vreodată, primite pe e-mail!

Anunțuri

32 de gânduri despre “Un defect al femeilor

  1. Draga Gabi, la acest articol nu am cuvinte de răspuns, în afara faptului că sunt în asentimentul celor scrise de tine. Prin urmare, îți răsopund cu o melodie:

  2. Asa cum spune domnul Motrescu, „pentru toate acestea barbatii le iubesc”!
    Gabriela, esti o comoara, mi-am luat din nou Cartea de aur sa notez si sa pun la capitolul Gabriela Elena* cateva cuvinte frumoase de aici! Te imbratisez cu caldura! 🙂

  3. „Dumnezeu nu vă dă oamenii pe care îi vreţi; El vă dă oamenii de care aveţi NEVOIE… ca să vă ajute, să vă rănească, să vă părăsească, să vă iubească şi să vă transforme în persoana care aţi fost destinaţi să fiţi.”
    …. ca intotdeauna, am dubii asupra „destinului” Daca ne-am lua dupa ideea asta, orice crima, accident sau chestie negativa, ar fi din cauza destinului, iar vinovatul nu ar tebui sa plateasca(„pentru ca a fost destinul sa omor pe cineva cu masina….”)
    Daca Dumnezeu vrea ca totul sa fie bine si frumos, e de inteles ca destinul este comandat de el, si totul ar fi bine. Nu destinul te face sa urastii barbatii daca ai avut noroc sa gasesti un dobitoc! Destinul te face sa fii singura tot restul vietii din cauza unui singur individ? curios destin! Cred ca depinde de persoana. In primul rand persoana face alegerea, ea decide daca vrea sa incerce cu un alt barbat , sau daca nu mai vrea. Te asigur ca daca omul ar sti care ii este „destinul” cu siguranta „destinul” ar disparea avand in vedere ca poti face multe chestii pentru al schimba. Depinde totul de mintea umana si de noroc :)) ex: stau sa imi cada ceva de sus, ca destinul meu zice ca o sa fiu cel mai bogat! deci? chiar o sa fiu? Poate sunt coincidente, si noroc… dar destimul ..nu il vad ca fiind ceva real :)) Pana la urma, de ce vrea dumnezeu ca o persoana sa aiva un destin negativ? cu ce scop?

    Da, femeia isi uita valoarea

  4. Daca stelele mai pot da lumina, daca cerul mai are lacrimi, daca timpul mai ingaduie suflare, iar razele de soare mai mangaie obrazul este pentru faptul ca ai valoare si gratia divina da sens existentei tale. La multi ani! Chiar daca este putin cu intarziere!

  5. @”Iubesc necondiţionat.” – ai scris tu.
    „Adeserori femeile cred ca tot mai iubesc, chiar cand nu mai sunt indragostite. Urzirea unei intrigi, freamatul spiritual pe care il da o legatura de dragoste, inclinarea naturala catre placerea de a fi iubite, si mahnirea de a respinge, toate astea le conving ca sunt stapanite de pasiune, cand de fapt nu sunt stapanite decat de cochetarie” – La Rochefoucauld.
    😉

  6. De asemenea exprimari sensibile si vibrante, care ne naucesc desigur pe noi barbatii, facandu-ne mai umani si mai maleabili (uneori docili…), numai o inima plina de puritate este in stare !
    Si aceasta inima este a EI !

    O apreciere sincera pentru cele scrise de tine, Gabriela- Elena ! Nu doar de data aceasta, ci in fiecare postare de-a ta !
    Sarut-manutele care au scris acesta frumoase ganduri, posibile trairi !

    P E R S E V E R E N T A

    Iarna, presărând cristale
    De lacrimi îngheţate încă…
    Biruită, duce-n vale
    Neaua-n resemnare-adâncă…

    Timpu-i e trecut de-acum,
    Vremea este-n dezgheţare ;
    Ghiocei renasc,duium,
    În poiana-n deşteptare !

    Tăcut ţipăt de petale
    Albe şi imaculate,
    Presară curate-n cale
    Doar gânduri de puritate !

    Cu căpşorul alb de vise,
    Dat prin bucle cu-antigel…
    Ghiocelul îşi deschise
    Ochii de pe-un firicel

    De un verde elegant,
    Firav, dar ambiţios ;
    Sfidând frica de neant,
    Se înalţă maiestuos

    Pe-o dimensiune…mică
    De tulpină răsărită ;
    O floare cât o mărgică,
    Dalbă şi neprihănită !

    Străbătuse crusta humii
    Încă îngheţată-n fire;
    Stâmpărând suspinul lumii
    Cu un dor de nemurire !

    …Ochii blânzi de căprioară,
    Ţi-i sărut cu-un ghiocel ;
    Cu petale ce-nfioară
    Şi te fac să simţi ca el !

    Ai străpuns de ani de zile
    Crusta lumii îngheţate
    De manifestări ostile,
    Reci, respingătoare toate…

    Şi tu ai fi vrut la fel
    Ca să-nveseleşti trăirea ;
    Precum blândul ghiocel,
    Ca să încălzeşti simţirea

    Amorţită-n sloiuri reci
    Celor care n-au iubirea ;
    C-un alb de petale-ncerci
    Să le-apropii nemurirea…

    De-atâta perseverenţă
    Nu ai obosit nicicum ;
    Ghioceii de decenţă
    Îi presari,petale-n drum…

    Nu-n cristale îngheţate
    Sau manifestări de ură ;
    Ci-n iubire sfântă, toate,
    Puritate şi căldură !

    Astazi deci, de-o zi de seamă,
    Când iar prefirăm petale,
    Să-ţi aduci aminte,MAMĂ,
    Că eşti ghiocel pe Cale !

    Ai trăit la fel ca el,
    Slab, plăpând şi-n puritate ;
    …Dat prin bucle cu-antigel
    Cu dor de Eternitate !

    ACIDUZZU

  7. Gabriela Elena, am lansat o Poveste parfumată între bloggeri. E la a doua ediție acum.
    Te invit să scrii o poveste (scurtă, lungă, cum vrei) parfumată. Este a doua din colecție, s-au înscris deja 5 prietene, iar titlul este ”Ce parfum credeți că i s-ar fi potrivit Cenușăresei”?
    Duminică seara sau luni poate fi publicată pe blog, să fie aproximativ în același timp! Eu zic că e amuzant și interesant. O seară plăcută! 🙂
    http://mirelapete.dexign.ro/2011/03/provocare-parfumata-cautam-in-primavara/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s