Misterul piesei lipsă

Sursa foto aici

 

Îţi place să înoţi în taina păcii, dar te scufunzi în frustrare, dezamăgire?

Simţi că ar trebui să dai uitării bolovanul care se apasa greu pe inima ta, dar simţi în acelaşi timp că nu poţi face nici o mişcare?

Simţi că eşti prizonierul propriei tale fiinţe, o voce care nu se aude pentru că este prea mult zgomot în fundal?

Te simţi de parcă o parte din tine a amorţit? Acea parte din tine pe care nu o simţi sunt eu: piesa lipsă, însă urmează să-ţi descopăr misterul meu.

Cât de ciudată este fiinţă umană: când în snopul vieţii, printre spice se mai află şi câte un pai rătăcitor şi răzvrătit, iar acesta îţi brăzdează inima când ar fi trebuit să ţi-o mângâie, rana provocată se tot adânceşte, totul devine o usturime insuportabilă, nimic altceva nu mai contează decât vindecarea atât de lentă.

Vezi? Rana aceea crezi că este din cauza mea, a piesei lipsă. Crezi că suferi pentru că nu mă ai. Sunt un „ceva” pe care ţi-l doreşti, dar pe care nu poţi să-l ai. Crezi că eu te rănesc, însă eu sunt doar o simplă „piesă lipsă”; viaţa te răneşte de fapt, dar tot în ea îţi găseşti şi bucuria.

Da, recunosc! Eu sunt piesa lipsă şi lipsesc din viaţa ta pentru că nu mă potrivesc în forma golului inimii tale. Nu sunt pentru tine.

Nu te supăra dacă lipsesc la tine, dar sunt prezentă la altcineva. Tu ai multe alte „piese” pe care alţii nu le au şi nu le vor avea pentru că nu sunt pentru ei. Vei umple odată şi golul acela din inima ta… dar nu cu mine.

Viaţa, în general vorbind, este un puzzle incomplet şi fiecărui om i s-a dat o parte din el. Unele piese lipsă le dobândeşti pe parcurs, iar altele nu le vei dobândi niciodată pentru că nu se potrivesc fragmentului din puzzle-ul vieţii care ţi-a fost încredinţat ţie ca să-l termini. Fiecare piesă este unică. Fiecare joacă cu câte piese are.

Viaţa este un joc în care deşi uneori este dezordine, totul are o ordine în final.

Ori jucăm după reguli, ori nu mai jucăm deloc. 😉

Fiecăruia dintre voi îi lipseşte câte ceva. Dar ar trebui priviţi întotdeauna la lucrurile care nu lipsesc şi la faptul că încet-încet puzzle-ul vostru se întregeşte, capăta un sens şi în final va fi un adevărat peisaj din care nu va lipsi nimic, pentru că veţi găsi toate piesele, chiar şi pe cea în care chipul vostru radiază de fericire.

Aşa că da, sunt o piesă lipsă, dar nu din peisajul tău. 😆

 

Anunțuri

36 de gânduri despre “Misterul piesei lipsă

  1. Apropo de piesa lipsa fiecaruia dintre noi, indiferent de aspect sau continut, mi-am adus aminte de ce spunea Eminescu: datoria de a cauta intodeauna adevarul in inima ta 🙂

    Intr-un anumit fel, blogul tau cu aceste articole atat de profunde pot fi piesele lipsa pentru multi dintre noi. Pentru mine, sigur. Ma indeamna la reverie, la filosofie, sunt pline de forta si caldura 🙂

    • Sunt fericita ca simti astfel, Marin.
      Aceasta este si dorinta pe care o am in suflet atunci cand scriu.
      Daca nu misca sufletul, daca nu-l fac pe cititor sa se implice emotional, sa filozofeze putin, sa-si puna intrebari sau chiar sa gaseasca raspunsuri, nu vad rostul articolelor. De aceea citindu-ti parerea ta cat si pe a altor prieteni ai blogului, nu pot decat sa ma simt fericita si implinita. 😛

  2. Mi-a plăcut modul în care ai prezentat ideea. Foarte mulți ajung să facă multe compromisuri în viață tocmai din cauză că găsesc piesele din puzzle-urile altora și se încăpățânează să le forțeze să intre în puzzle-ul lor doar ca să nu mai caute în continuare piesele bune. Problema nu e doar că ceilalți nu își vor mai putea găsi piesele lor lipsă, dar cel care le folosește pe alea care nu trebuie va fi frustrat mereu că puzzle-ul lui nu are logică. Puzzle-ul ăsta la care cred că l-ai comparat cu viața cuiva ar putea să reprezinte și caracterul cuiva. Caracterul și viața merg mână în mână. Se formează până în ultima secundă pe pământul ăsta.

    • Da, de multe ori superficialitatea, nesinceritatea, compromisul, nepasarea sunt cauze care duc la fortarea unor piese nepotrivite, sa intre cu orice pret, in puzzle-ul vietii lor. Consecintele sunt de multe ori dezastruoase.
      Caracterul omului este o piesa importanta pe tabla de sah a vietii si-i influenteaza dorinta de a gasi piesa care lipseste cu adevarat, din puzzle-ul vietii lui, sau acceptarea oricarei piese, doar sa nu fie locul gol.

    • Nu putem sa stam nici ca niste arcuri tensionate, in asteptarea piesei lipsa, sau sa alergam ca si disperatii in cautarea ei.
      Totul se desfasoara intr-un anumit ritm pe care-l simti si nu poti sa grabesti sau sa fortezi ceva, fara sa strici sau sa gresesti.
      Multumesc, Gabi, pentru urari. 😀

  3. un articol de nota 10, evident, draga mea Gabi!
    Cat despre piesele lipsa ….. întotdeauna se găsesc și rezervele …… crede-ma! Nu trebuie sa acceptam noroiul binevoitorului ce a recuperat o piesa ce ne lipsea …….
    O duminica calda și însorită!

  4. Fericirea nu tine (doar) de completare prin faptul ca nu-i o stare permanenta.Adaugam o piesa, ne bucuram, apoi imaginea ni se pare fragmentara.E mai mult o problema de viziune.Sentimentele nu dispar usor (inima e mai neîntelegatoare, stii) dar cu timpul descoperim în puzzle piese noi, care poate s-au asezat singure, si ajungem sa ne întrebam daca nu cumva cineva ne ajuta în construirea unor… imagini.

    • Andrei, cred ca este important ca acele piese care se aseaza voluntar sa vedem daca se potrivesc sau nu, daca le lasam sa prinda radacini, sau vazand ca nu intregesc armonios tabloul ci dimpotriva ranesc cu margininile lor alte piese-n jur, distrugand armonia intregului, luam atitudine, facand curatenie.

      Ai mai surprins un aspect frumos.
      Nu constrim singuri. Cineva ne ajuta, dar doar daca-L lasam, doar daca-I cerem. 🙂

  5. Totusi Emil Cioran avea alta parere.
    „Lumea asta n-a fost creată la bucurie. Se procreează totuşi în plăcere. Da, fără îndoială, dar plăcerea nu e bucurie, e şi simulacrul ei: funcţia ei este de a amăgi, de a ne face să uităm că, până în cel mai mic detaliu, creaţiunea poartă pecetea tristeţii iniţiale din care s-a ivit.”

    Emil Cioran în „Demiurgul cel rău”

  6. iar pentru cine își găsește piesa lipsă trebuie să spun că ai nimerit-o destul de bine cu paragraful final. de cele mai multe ori așa este, doar că apoi apar alte puzzle-uri de rezolvat, dar acestea vor fi ceva mai simple (sau doar par așa), căci acum se joacă în echipă contra lor 🙂 o săptămână bună.

    • Ce idee deosebita ai avut cu jocul in echipa si sunt de acord cu tine!
      Gasirea rezolvarii pentru noi puzzle-uri este mai usoara atunci cand o echipa gandeste ca si unul. 🙂
      Multumesc pentru prima vizita pe blogul meu si te mai astept cand iti face placere. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s