Ascensiune

UPDATE (citiţi întâi articolul iniţial ca să înţelegeţi despre ce este vorba): În ciuda dificultăţii subiectelor pe care le-am avut la Olimpiada de Limba şi Literatura Română, după cum au afirmat atât profesorii cât şi elevii implicaţi în această competiţie, m-am calificat pe locul al doilea pentru faza pe judeţ. Deci, emoţiile de care vorbeam mai jos au trecut de ceva vreme şi I’m really, really happy (hepi :lol:)

Sursa foto aici

Trofeul cunoaşterii străluceşte doar atunci când este închinat Soarelui Înţelepciunii. (de Gabriela Elena )

După ce azi, la început de vacanţă intersemestrială, mi-am petrecut primele ore din zi concurând ca şi „atletă” a limbii şi literaturii române la olimpiadă, după ce am încercat să-mi închipui „oul dogmatic” (cel al lui Ion Barbu şi cel dintr-unul dintre sonetele lui Vasile Voiculescu) şi să-l analizez ca şi spaţiu captiv pentru Univers, am decis să vă scriu.

A fost extrem de greu, poate prea greu. Cred că dacă subiectul de azi, de la olimpiadă, ar fi fost dat vreodată la Bacalaureat, unii ar fi „picat”‘ examenul cu graţie. Chiar i-am spus mamei mele că această olimpiadă nu a fost una obişnuită, ci parcă a fost un concurs pentru un post de profesor de limba română. În fine… Am făcut tot ce am putut. Am „bloggerit” filosofic pe şapte foi de examen. 😉 Mi-aş dori să fi putut xeroxa lucrarea mea de la olimpiadă pentru că vă spun sigur că ar fi meritat să o postez pe blog. Modestie… 😀

Am fost şi sunt în continuare extrem de obosită. Am dormit câteva ore după ce m-am întors de la olimpiadă, dar încă mă simt foarte stresată deoarece aş dori să mă calific şi pentru faza judeţeană şi încă nu ştiu rezultatele. Aşteptarea mă omoară întotdeauna. Mâinile îmi sunt reci, îmi tremură şi nu mai nimeresc tastele… Bine, acum dacă am lua în considerare şi faptul că este destul de frig în încăperea în care mă aflu, situaţia legată de „mâinile reci” ar fi privită puţin altfel, dar vă spun eu: sunt aşa din cauza emoţiilor. 😛

Asta fac eu: scriu şi nu scriu pentru că am fost învăţată cândva, prin clasele primare, semnele grafice ale literelor, ci pentru că ador să scriu şi o fac cu tot sufletul meu oricând. Precum am spus-o şi la olimpiadă: ” scrisul înseamnă artă, iar cuvântul poate fi peniţă de aur în mâinile celui care scrie cu sufletul şi creion cu vârful bont în mâinile celui care nu ştie să-l ascută”. Cuvântul înseamnă viaţa ţesută printre literele care-l formează şi pe care nu le irosim construind cu ele alt gen de cuvinte care constituie un limbaj redus din punct de vedere al intelectualităţii lexicului. La urma urmei cuvântul este totul, pentru că ştiţi voi, „la început a fost Cuvântul şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi”. Cuvântul poate fi doar o vorbă, un blestem sau poate fi o binecuvântare.

Să ţineţi bine minte: niciodată nu voi putea fi împiedicată să scriu, atâta timp cât voi avea această putere şi acest dar.

Cei mai mulţi au mers la olimpiadă pentru că au fost obligaţi de profesori; eu am mers pentru că mi-am dorit aceasta. Am aşteptat ziua de azi cu nerăbdare…

Şi acum un sfat: niciodată să nu participaţi la un concurs (indiferent de ce gen) pentru a obţine un premiu sau un loc important. Participaţi DOAR dacă vă face plăcere şi dacă simţiţi că acolo trebuie să fiţi la momentul respectiv.

Ceea ce am trăit azi a fost o provocare şi după cum probabil ştiţi: mă dau în vânt după provocări. Totodată, totul a însemnat o altă experienţă de viaţă. Oricum, a meritat efortul.

Aaaa, şi dacă mai aveţi răbdarea necesară să-mi mai citiţi o opinie personală (care este probabil off-topic), v-aş fi recunoscătoare:

Se spune că cea mai bună descriere este cea pe care ţi-o fac cei din jur, dar eu cred că uneori aparenţele înşeală şi nimeni nu poate cunoaşte adevărul absolut din sufletul unei persoane, pentru că ne este dat ca până şi făpturile noastre să ni le cunoaştem doar parţial. Nimeni nu poate cunoaşte mai bine decât tine sufletul tău şi nimeni nu poate judeca mai drept fiinţă umană decât Dumnezeu. Asta aşa, ca un gând răzleţ din timpul zilei asupra căruia am considerat că ar fi de folos să meditez.

Vă doresc o duminică plăcută!

60 de gânduri despre “Ascensiune

      • Nu lua în vreun fel înțelesul cuvintelor. 😛

        Am mai observat și în alte ocazii. Tu fiind îndreptată spre umanism, limba română, privești totul corect, iei altfel sensul cuvintelor.
        Eu fiind mai spre real, inginerie, mai folosesc și aiurea sau cum îmi sună interesant pe moment, mai apropiat de un jargon anume, un limbaj prea familiar, nu unul strict și academic.

        Nu știu ce ai scris în lucrare și cât de corect. Și cel puțin de la olimpiadele mele de fizică și matematică știu că există bareme.
        Tu scrii foarte frumos ca… literatură. N-am de unde ști cât de bine te descurci la baremele de olimpiadă și nici ce urmăresc ele la o olimpiadă de română. Oricum ar fi toate acestea, îți urez cu sinceritate, succes. 🙂

    • Ma bucur ca ai revenit cu precizari.
      De aceea exista comunicarea pentru a nu lasa ceva care sa fie altfel inteles, poate interpretat.
      Un suflet bun este deschis si gata oricand sa-i imbratiseze pe ceilalti cu dragoste.
      Iti multumesc, Diana, pentru ca tu esti asa. 🙂

  1. Draga copilita, scrie ce-ti dicteaza simturile din inima in craterul clocotitor al mintii, si vei reusi sa simti vraja luminii scrisului din soarele celebritatii, intr-un vezuviu de clocot de viata inchinata artei! Alimenteaza-ti sufletul cu clocot de viata si lumina, si de lumina vei avea parte!
    La fel fac si eu, trecator, pe drumul pe care mi l-am ales; deocamdata mai bajbai prin intuneric, dar calauza credintei imi va arata calea luminii spre Dumnezeu, si voi straluci, poate si eu,candva, luminat de El.

    POETUL LUMINII

    de Marian Nicolescu

    Încerc să ies dintr-un crepuscul al vieţii
    Aprinzând aurora pe fitilul minţii mele,
    Torcând-o mărunt, în gemete de stele,
    Şi-n elegii de suspine reci, ale tinereţii.

    Gheaţa din timpanele arse ale timpului
    O ling cu întunericul din vestibulul ochilor
    Şi-o transfigurez în oglinda rece a stihiilor,
    Pe mantia înnegurată a nopţilor trupului.

    În zona crepusculară devin ca o idee ştearsă,
    O ştire arsă într-un cazan de aduceri aminte,
    De smoală gri, topită în gâlgâiri de cuvinte,
    Scurse pe acoperişul spart al inimii, ca o farsă.

    Destup filoane din temelia solidă a unui puiet,
    Ca să cresc arbore creator de umbră stufoasă,
    Într-o iubire de semne, dintr-o lume frumoasă,
    În care vrăjile de nopte şi zi, m-au zămislit poet.

    Şi -aprind, dintr-un crepuscul al vieţii, felinarele
    Şi’mbib fitilul minţii, searbăd, pe-o auroră spartă
    Din care lepăd stele reci, de pe-o cupolă moartă,
    Ca să mă-mbrac, în clipe de lumină, cu soarele.

    • Talantul daruit fiecaruia dintre noi, trebuie pus in negot!
      Chiar daca suntem uimiti, si-n modestie nu realizam stralucirea, diamantul exista chiar daca fatetele-i frumoase sunt in lucru.
      Suntem in proces de desavarsire. 🙂

  2. Gabi, iti doresc bafta si sa ajungi in urmatoarele etape ale Olimpiadei.
    Nu stiu de ce, subiectele la olimpiade sunt asa de dificile, de parca ar fi vreo proba de doctorat.
    Scrie cand simti nevoia sa exprimi ceea ce simti, odihneste-te cand esti obosita, bucura-te de fiece clipa alaturi de familie si prieteni.
    Bafta la scoala!

  3. Care-i faza cu ping-ul? A fost o eroare, un semn de curtoazie sau ceva care indică posibilitatea stabilirii pe viitor a unei relații pinguitoare reciproce? 🙂

    • „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
      El era la început cu Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.” ( Ioan 1:1, 2, ) 🙂

  4. Sper sa fie o constiintizare intre valorile fizice vizibile si cele invizibile care sa creieze un fir conducator spre Divin.Inportant este de a crea acest fir conducator stabil care ne uneste si apropie.Divergentele au fost si vor ramine in mintile omenesti caci sintem unici cu un program propiu in decursul vieti noastre.Fiecare are posibilitatea de a aduga viziunea sa in aceasta catedrala virtuala fara sa distruga celelalte caramizi puse la temelia sa.Iubirea de adevar trebuie sa fie umana, realista,stiintifica,atragatoare cu dorinta de unitate spre viitor.Exista toate conditiile pentru realizarea noilor baze de gindire spre un viitor interplanetar.Avem un om de stiinta Roman care face parte din misiunea Martie 500 pe o perioada de citiva ani de zile cu alti colegi din Europa.Viitorul va fi spatiul interplanetar pentru propia supravetuire omeneasca si explorarea sa.

  5. Mi-aduc aminte ce mi-a venit mie odata la o olimpiada: „intre traditie si inovatie in opera lui Marin Preda”… Foaaaarte frumos, pacat ca in liceu se studiau doar „Morometii” si „Cel mai iubit…”. Iti dai seama ca m-am scarpinat in cap vreun sfert de ceas, intrebandu-ma ce naiba sa scriu. Apoi m-am apucat sa bat campii, da’ gratios asa, vorba lui Odobescu, si in final am terminat triumfator 😉
    Week-end fain!

  6. „Ceea ce am trăit azi a fost o provocare şi după cum probabil ştiţi: mă dau în vânt după provocări. Totodată, totul a însemnat o altă experienţă de viaţă. Oricum, a meritat efortul.”

    Orice provocare este binevenită, iar viaţa – în ultimă instanţă – rămâne un şir de provocări pe care trebuie să le abordăm şi să le depăşim. Pentru a nu ne părea rău că am trăit…

    Gânduri bune…

  7. Draga Elena ,
    Te informez ca blogul tau a fost selectat pentru a participa la „sectiunea Dr. Blog” de pe blogul meu personal. (http://alex100.fnhost.org/) Dupa analiza completa a blogului ai obtinut 78 de pct (din 100) si esti situata pe locul 2 😉 dupa Daniel Urda . Felicitari ;)…
    cu respect
    Alexandru Stoica 😉

  8. Hey :d Felicitarile mele pentru interes, pentru ambitie si pentru modul just de a vedea concursurile in viata 🙂
    Eu nu imi fac probleme pentru rezultatul final, citind ce ai scris imi dau seama ca esti deja o castigatoare.

  9. pe langa talentul la scris, care-i evident – da peste margini – ai si o mare forta interioara, un suflet bogat si acea incredere si energie necesara pentru a fi o invingatoare. Tu esti, deja, o invingatoare! Asa simt eu, indiferent de rezultate.
    Felicitari si multe ganduri bune!

  10. Olimpiadele ?
    O expresie si o practica preluata din timpuri stravechi, sunt trepte pe care le urci ca o dovada ca ai acumulat cunostintele necesare desavarsirii pentru…inceputul cunoasterii !
    Un filozof grec pe nume Socrate spunea la apusul vietii sale, atunci cand a atins apogeul cunoasterii: „Eu stiu ca nu stiu nimic…”

    In timpul in care iti desavarsesti bagajul de cunostinte, aceste cunostinte acumulate te vor desavarsi de asemenea. Desavarsit fiind pe calea cunoasterii, inclusiv pe calea cunoasterii de sine, vei avea mai multe oportunitati sa ai propriul tau punct de vedere care va avea greutatea si imesitatea unui univers… Vei deveni imbatabil pe campul de lupta al argumentelor, fie ele „pro” sau „contra…”

    Aceasta nu mai este doar banala „bafta” (noroc tiganesc…); aceasta insemnand o comoara de atuuri !
    Doar de aceea te numesti…OLIMPIC !

    Apostolul Pavel, desi apostol a credintei, era un bun cunoscator al jocurilor de obste. El scrie bisericilor pe care le-a pastorit:
    „Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună…”( I Corinteni (:25); sau ” Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste. Si cine se lupta la jocuri, nu este incununat (medaliat) daca nu se lupta dupa randuieli !” ( 2 Timotei 2:4-5); sau „Ma lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveste in vant…” (I Corinteni 9:26); sau „M-am luptat lupta cea buna a credintei…” (2 Timotei 4:7), „…de-acum m-asteapta cununa cea nevestejita a slavei…!” (v.8)

  11. La inceput a fost Cuvintul si pentru-ca este atemporal, cred in eternitatea Lui.
    Cu siguranta esti si vei fi incununata de succes. Nu uita ca esti „Fiica Regelui etern”…
    Te imbratisez draga mea!

  12. Din pacate, multi de mult ,MULTI nu mai participa de placere ci pentru a
    ” incasa ” ceva iar acel ceva musai trebuie sa fie de valoare. 🙂

  13. „…m-am calificat pe locul al doilea pentru faza pe judeţ. ”

    Acum cand, „gata cu emotiile…!”, te-ai linistit stiind ca esti… CALIFICATA „vioara a doua !”
    Mai trebuie sa stii ca noi, olimpicii credintei, intotdeauna vom fi VIOARA A DOUA…!
    A existat candva un Pavel, un apostol despre care regretatul Petre Tutea spunea: ” Pavel ? Aici este toata Europa, dom’ne !” Cu modestia care-l caracteriza apostolul Neamurilor, el spunea: „Eu am sadit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca !” (Dumnezeu este DIRIJORUL si deopotriva VIOARA INTAI, iar Pavel sau Apolo sunt doar „vioara a doua” („asa ca nici cel ce sadeste, nici cel ce uda nu sunt nimic; CI DUMNEZEU CARE FACE SA CREASCA !”( 1 Corinteni 3:6-7)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s