Dintre condimentele vieţii

Sursa foto aici

Ştiu că multe dintre condimentele vieţii se văd, dar multe se simt. Întâi le adulmeci mireasma, le laşi să pătrundă până în suflet unde dau naştere unei stări nemaipomenite, exotice, unice. Apoi, când deja ai fost euforizat de acea adiere a condimentelor vitale spiritului, după ce ai lăsat ca praful magic să se depună ca picuri de căldură pe câmpia inimii tale, renaşti şi este momentul să şi guşti din prospeţimea firii tale pe care ai preschimbat-o în operă de artă.

Nu contează în care parte a lumii te afli, dacă ştii cum să laşi drogul fericirii să te extazieze. Viaţa ta poate fi o flacără oriunde, depinde cât de mult curaj ai ca să poţi întreţine focul.

La fel cum estul arde atunci când Soarele răsare, aşa trebuie şi noi să simţim cu toată fiinţa explozia vieţii în zorii zilei. Şi la fel cum vestul scânteiază când somnul Soarelui trezeşte Luna, tot aşa, în odihna amurgului ce va fi şters timp de câteva ore de bezna adâncului acelei mări numită „noapte”, să lăsăm ca visul să devină combustibil pentru lampa cu care ne luminăm zilele, iar în următoarea zi… să ardem nestânjeniţi.

Există un condiment potrivit şi pentru sufletul gol dar şi pentru sufletul plin. Există o nouă şansă în fiecare zi. Nu cred în şanse pierdute pentru că ele se înnoiesc zi de zi, iar greşeala este specific umană, însă cred în bucuria care se revărsă peste noi ca apa proaspătă care curge dintr-un ulcior scăpat intenţionat de Dumnezeu pe treptele drumului către Rai.

Când fericirea este găsită, când te întâlneşti cu adevărat cu inima ta care de data aceasta ţi-ar fi prietenă, cu tot avântul unor aripi pline de elan care se zbat pentru a ajunge acolo sus unde totul înseamnă libertate, zbor, îmbrăţişează-ţi sufletul şi sărută-l.

Lasăţi inima deschisă!

Adevărata frumuseţe a luminii nu poate fi înţeleasă decât atunci când îţi este dăruită în întuneric.

Anunțuri

41 de gânduri despre “Dintre condimentele vieţii

  1. Mântuire
    de marian nicolescu

    o săgeată de foc
    căzută din cer
    din discernământul
    amfitrionic al Domnului
    aprinde singurătatea mea
    în felinarele
    irişilor miopi
    spre adevăr
    spre un izvor de gând
    luminând
    cărarea spre salvarea
    înflorită prin cercul aprins
    de flăcări tămăduitoare
    prin care sar leii îmblânziţi
    ai pocăinţei
    o cărare a patimilor
    spre o mântuire
    dintr-o iubire veşnică
    numită Hristos …

    • Acea „săgeată de foc/căzută din cer” nu este doar un condiment este ceea ce simt a fi vital pentru existenta noastra pe acest pamant.
      Finalul poeziei da frumusetea si implinirea adevarata vietii noastre.
      Multumesc. 🙂

  2. „Nu cred în şanse pierdute pentru că ele se înnoiesc zi de zi, iar greşeala este specific umană,…”

    „Gresala”, darul lui Dumnezeu catre oameni…Fara ea, nu ar mai exista
    ” cautarea drumului”, „reluarea” celor ce s-au mai facut, regretul si…dorinta! Gresala e… „condimentul” vietii…

  3. Ce idei frumoase 🙂
    Eu m-am ocupat si inca ma ocup cu istorie gastronomica, printre altele.
    Dar condimentele tale sunt superbe….imi place….si articolul asta va trebui sa il citesc de mai multe ori :d

  4. Superb! Chiar mi-a mers la suflet articolul!
    Impresionant! Stii sa redai in totalitate si ultima farama din ceea ce simti si gandesti, si iti multumesc!
    Apreciez acuratetea ta! 😉

    Cora

  5. „Când fericirea este găsită, când te întâlneşti cu adevărat cu inima ta care de data aceasta ţi-ar fi prietenă, cu tot avântul unor aripi pline de elan care se zbat pentru a ajunge acolo sus unde totul înseamnă libertate, zbor, îmbrăţişează-ţi sufletul şi sărută-l”…

    Acest pasaj este foarte potrivit pentru ceea ce mi s-a întâmplat şi mi se întâmplă mie, de când am cunoscut-o pe Geanina. Şi tocmai de aceea l-am şi selectat… O seară bună!

    • Ma bucur sa aud ca ceea ce simt si gandesc eu despre viata, altii asa ca si voi deja traiesc bucurandu-se din plin!
      Atat tie cat si Geaninei, va doresc sa gasiti intotdeauna frumosul unul in celalalt! 🙂

  6. Parafrazandu-l pe Cristian, as inlocui doar numele: in loc de Geanina, Madi.
    Insa, m-a luat ceva, pe dinainte, ca fara savoarea aromei raspunsurilor tale, comentariul nu-si mai are rostul.
    La mai multe subiecte, gen Editura For You.
    Madi si Onu

    • Multumesc, Onu, am sa incerc sa raspund mai repede comentariilor, dar uneori ma bucur cand mai am putin timp sa scriu cate un articol.
      Deocamdata sunt la acea etapa cu: „Invatati, invatati,”ca asa a spus… 😆

      • Gabriela,

        Probabil zambetul, se refera la GOETHE, care a spus:
        „Am ajuns aproape de 80 de ani, citesc mereu,dar nu pot spune ca stiu multe si nici ca stiu sa citesc”,
        dar pe care unul, numit Lenin, de a zdruncinat lumea din temelii, l-a parafrazat in glumita(!)ta.Iti doresc, spor la sfat, si sa cutremuri, macar, blogosfera!
        Madi si Onu

  7. Dintre condimentele vietii zilnice, hreanul este cel mai controversat condiment , intrucat varietatea bogata de aplicatii precum si interpretari proverbiale, il fac uneori sa urmeze co cursa sinusoidala uneori abrupta, in colaps, alterori inaltatoare pana la…afrodisiac…

    Pe langa proprietatile terapeutice din medicina naturista, hreanul este simbolul mizericordiei romanesti: „Ne-am obisnuit ca viermele cu hreanul…” spune un cunoscut proverb romanesc. Acest adevar enuntat in chip de parabola, tradeaza pauperitate si austeritate romaneasca, subventionari limitate (de la guvern), exercitiu de supravietuire romaneasca (pana vom iesi din criza…), pericolul de a fi decretat (el, hreanul) ca planta etnobotanica iar noi romanii, niste drogati la scara nationala.

    Cat despre natalitatea romaneasca, aceasta nu se poate stimula numai cu hrean !

    Apropo, ce s-ar intampla daca toate traseistele ar iesi la „prestari de serviciu”
    cu cate o radacina de hrean in mana ?… Sau senzualele, sau monicile columbofile, sau pistoalele sau chiar nikita, acea Hong Kong Foey din Romana…

    Regretatul Paunescu isi indemna generatia de inflacarati: „Iubiti-va pe tunuri…!” Dar cum ? Tot cu stomacul gol ?

    Cat despre Ciocoii vechi si noi, dar tot romanesti am o vorba de la taica Vlahuta: „Ia, pe ciocoi ca hreanul
    Si da-i pe razatoare !”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s