Sete de foc

Sursa foto aici

După atâta alb care deja parcă ne-a spălat şi ultima urmă de culoare din inimă, după atâta răceală, frig şi monotonie, mi-e sete de foc, tânjesc după o picătură dintr-o flacără care să-mi curgă în viaţă.

Aş sorbi orice văpaie fierbinte care să ardă în şemineul sufletului meu pe-un vârf de pensulă înmuiată în roşu şi în portocaliu care să deseneze continuu căldură în inima mea.

Aş vrea ca toată pelicula de gheaţă care aproape că s-a pietrificat acoperind pentru totdeauna Pământul şi care parcă ne-a prins sub ea într-o atmosferă ostilă care ne anulează toate reflexele, toate sentimentele, reducându-ne la tăcere printr-un şoc hipotermic al sufletului, să se topească şi să vedem din nou un cer albastru, pentru că mi-e teamă că l-am uitat.

Învăţ tolerez frigul, dar dacă putea, apăsa oricând pe fast forward. Cât despre căldura sufletului, nici apa rece a Atlanticului nu ar putea să o dea uitării.

 

PS: Întrebare întrebătoare: dacă frigul iernii omoară microbii, nu este curios cum de majoritatea oamenilor sunt gripaţi în acest anotimp? 😛

Haideţi arăt cam de ce mi-e dor mie acum 😆

Sursa foto aici

Anunțuri

46 de gânduri despre “Sete de foc

  1. Si eu abia astept sa vina caldura, mi-e dor de vara, de calatorii, de mare si tot ce cuprinde ea, mi-e dor de soarele fierbinte si tot ce atinge razele lui.

    • Buna, Daniel!
      Te salut cu bucurie din doua motive, ba nu, trei 🙂 :
      este prima data cand imi lasi un comment, pentru ca ne aflam la inceput de an si mai am un motiv si tu astepti …vara, sa-ti testezi veleitatile de artist al fotografiei. 😉

  2. Cred ca focul din inimi poate estompa cu usurinta albul rece al zapezilor.
    Asa ca hai sa aprindem focuri vii…in acest an 2011! Imbratisari cu iubire din IUBIREA LUI draga mea Gabriela.

  3. Astazi e o vreme urata la noi.E innorat si-mi pare rau ca nu pot vedea eclipsa partiala de soare.
    Nici nu vreau sa ies din casa, asa de urat e afara!

  4. Sa nu apesi niciodata pe „fast forward”, nici macar atunci cand ai cazut si crezi ca nimic nu te mai poate ridica! Procesul este atat de ireversibil incat seamana cu un „perpetuum mobile”.
    Sens unic! Nu te grabi!

    • Este ca si atunci cand crezi ca ai intrat in masina timpului?
      Nu ne jucam cu asa ceva dar uneori parca…
      Mai stim si ca „graba strica treaba” asa ca stam cuminti si asteptam ca totul sa se desfasoare conform legilor atat de bine stabilite. 🙂

  5. Apropo de fwd, ieri am fost la manstirea dealu si de la gara am merspe jos. cand urcam dealul spre manastire, a inceput sa ninga. apoi, cand am ajuns si ceva timp mai incolo am avut viziunea unei imagini superbe: linistea din manastire fulgii mari care cadeau din cer, maicutele care bateau clopotul…era de vis, era rai..

    cineva imi spunea ca vara e si mai frumos, cand intreaga natura parca e in acelasi ritm cu toaca si cu cantecele bisericesti

    si, totusi, era ceva special in imaginea asta, iarna avea ceva al ei….greu de stabilit…nu era frig…era doar o zapada care cadea din cer 🙂

    • Este adevarat, Costel microbii acestia s-au blindat rau, rau de tot. 🙂
      Antibioticele nu le mai vin de hac, decat cu greu, doar daca se unesc cate doua, se mai schimba intre ele, mai fac aliante… 😆

  6. Pingback: 3 ceasuri bune «
  7. Buna,

    Ti-am adaugat bannerul pe blog la mine 😉 am si eu banner 😉 codul este :

    poti sa mi-l publici si mie?:D:D:D:D:

    O seara buna 🙂

    PS: ms pentru vizita pe blog 😉

  8. vestea proasta ar fi ca urmeaza o lunga era glaciara, dupa parerea unora … m-as muta la tropice, cu tot cu sentimente 🙂

    multumesc pentru link 🙂

  9. Iarna este de o rara platitudine. Doar sarbatorile reusesc sa-i aduca putina stralucire. Cei care schiaza iubesc sportul, nu iarna. Am amici care schiaza si in aprilie, deci se demonstreaza. Asa ca, o fi frumoasa prima zapada, dar monocromia iernii, lipsa ei de culoare si stralucire, zilele scurte, frigul, umezeala si ceata, totul pare sa o faca antipatica. Peiasaje albe, murare, plate, lipsite de personalitate, pe fond cetos si gri, e care se profileaza brazii care NU sunt verzi, ci negriciosi…noroi si zapada topita, microbi si virusi, care confirma spusele tale, ca iarna oamenii racesc si fac viroze repetate, lipsa de vitamine proaspete (in market gasim din alea aduse, care s-au copt artificial), bietele pisici inghetate, pe care le dezmortim noi cu lapte cald si ceva de mancare…Hotarat lucru, iarna e frumoasa doar de sarbatori, la patinaj sau pe partiile de schi. Atat cat tine o vacanta! Culorile verii vor trece prin prospetimea primaverii, care le va stimula sa devina calde, stralucitoare si pline de viata si sens. Imi place imaginea din gandurile tale, are farmec! 🙂

    • Mirela, simti ca si mine. Poezia iernii este si ea frumoasa dar doar cand fulgii sclipesc in lumina lunii, cand albul pufos scartaie sub pasi, cand ramuri de brad se pleaca sub greutatea alba, cand totul pare poveste… 🙂

  10. PLÂNS
    de Marian Nicolescu

    Colţ de izvor
    Picurând estival …
    Într-o mare de dor
    Pe o tâmplă de val,

    Pe un petec de cer
    Fulgerat şi plouat,
    O bucată de zel
    Pe un suflet curat.

    O furtună părea –
    Un ciclon ne-nceput.
    Curcubeu apărea
    Dintr-un nor de sărut.

    Ies furtuni din genuni
    Plânset cald, picurat
    Pe un cer cu minuni
    Lacrimi s-au tulburat.
    Hohotind maiestuos
    Asuprind cordial
    Cu-n izvor secetos
    Te suprimi ireal.

    Izvorând din izvor
    Din nimic şi … ceva
    În genunchi pe covor
    Strigi bocind altceva.

    Te sărut cu suspin
    Pe izvoru-ţi firesc,
    Tu te prinzi de senin
    Eu furtună-ţi gătesc.

    NEMÂNGÂIERE
    de Marian Nicolescu

    Pe tâmpla ta curată
    Mai mistuie tăcerea
    Iar timpul umbre cată
    Săpând nemângâierea.

    Vibrând în ochii limpezi
    Luceferii se sting,
    Spectacol de zăpezi
    Prin gene se ating.

    Adie lin tăcerea
    Din glasul cu durere,
    Se tulbură plăcerea
    Bocind nemângâiere.

    • Aceasta a fost o zi deosebita: am primit doua poezii! 🙂
      Atatea expresii poetice ce vorbesc sufletului, atatea idei frumoase…
      Versurile acestea trebuie citite iar si iar…
      Multumesc. 😀

  11. frigul iernii care omoara microbii omoara doar pe unii dar in acelasi timp frigul asta incearca sa ne omoare si pe noi,nu reuseste dar ne scade imunitatea si uite asa microbii pe care nu reuseste sa-i omoare frigul ne gasesc nepregatiti

    • Frigul acesta pe langa microbi, mai omoara si pe cei care beneficiaza de ei…
      Multi sarmani, oameni ai strazilor, iarna depun armele, incheind razboiul cu iarna, nemaitraind vreun alt anotimp, vreodata. 😦

  12. Abia aştept să dea natura în boboceală. 😀 Nu-mi place iarna… oricât de frumoasă vrea ea să pară uneori.

  13. „Aş sorbi orice văpaie fierbinte care să ardă în şemineul sufletului meu pe-un vârf de pensulă înmuiată în roşu şi în portocaliu care să deseneze continuu căldură în inima mea.”

    Asa pledai de vehement pentru caldura exprimata in culori pastelate. Rou si portocaliu sunt culorile cu care se exprima cactusul din desert in timpul inflorescentei unice din viata. Mi se pare imposibil sa transferi un cactus din arealul desertic de vietuire si sa-l vezi inflorind macar in tundra…
    Bucura-te ca ai o alternativa pentru a-ti implini visul infloritor,: un semineu cald al sufletului. Ai puterea discernerii intre frigul glaciar al inertiei prabusita in ultimul lesin si inflacararea inflorescenta a cactusului care sufere totul numai de dragul unei inflorescente unice prin care sa marturiseasca: TRAIESC !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s