Prima la dreapta, a doua la stânga sau tot înainte?

Alb. Aşa este universul în anotimpul rece. Cerul se împleteşte cu pământul şi devine o lume ascunsă în haina de omăt…

Când privesc în jur şi văd cum albul devine încet-încet tot mai obositor ochilor, mă simt închisă, blocată într-un spaţiu monocromatic în care sunt obligată să mă gândesc îndelung la viaţa mea, deci îmi trimit privirea înlăuntrul meu,  pentru că acum cred că în sufletul meu este mai multă realitate decât în exterior, tot ceea ce se întâmplă în inima mea simţind eu, în mod direct .

Uneori este atât de banal să priveşti cum pe neaua neatinsă se afla doar paşii tăi. Parcă ai vrea să mai fi trecut cineva pe acolo, cineva pe care-l poţi întâlni înainte dacă grăbeşti pasul, cineva care să te însoţească şi care ştie drumul. Alteori, este mai bine să fi singur.

Este fascinant cum fiecare om îşi recunoaşte mersul, urmele lăsate, chiar dacă prin zăpadă sunt mii de alţi paşi care au dus pe alte căi, şi totuşi nimeni nu se încurcă. Uneori mergem în aceeaşi direcţie ca si altcineva, dar niciodată nu putem călca exact pe urmele acelei persoane, pentru că am strica forma pasului aceluia care a călcat primul, individualitatea personalităţii noastre devenind un hibrid, o combinaţie care nu ar fi unică. Deşi poate uneori păşim în aceeaşi direcţie ca alţii, totuşi o facem în felul nostru, unic, într-un stil care ne defineşte, exact ca şi o amprentă.

Este la fel de uimitor cum paşii celorlalţi sunt atât de enigmatici pentru noi în timp ce ai noştri sunt atât de clari. În spatele fiecărei urme pe zăpada se ascunde o poveste…

Cert este că nici un drum nu este drept când te uiţi înapoi, la urma pe care ai lăsat-o, pentru că viaţa aduce mereu în cale intersecţii în care trebuie să îţi schimbi direcţia de deplasare, dar pe moment, când calci într-un loc neatins, neavând termen de comparaţie pentru a-ţi da seama cât de drept mergi, ţi se pare că drumul tau este fara cotituri, pentru că nu ai avut încă ocazia să poţi privi retrospectiv.

Albă. Aşa este lumea noastră care nu spune prea multe acum, dându-ne impresia uneori că este fadă, dar care prin ‘culoarea’ sa ne îndeamnă să ne judecăm pe noi înşine limpede şi să ne analizăm sincer şi rece, ca un juriu care poate elimina pe cineva dintr-o competiţie în orice moment sau care poate lăsa acea persoană să alerge în continuare către premiul cel mare.

Există un moment, o clipă de tihnă, în care fiecare om să-şi aducă aminte de bune, de rele, să înveţe din ce a greşit, să zâmbească dacă a făcut ceva corect şi să meargă mai departe, eventual pe un alt traseu, schimbând tot ceea ce nu a fost inspirat de candoarea divină, orice pas strâmb, murdar .

Deci, care este următoarea cale pe care vei apuca acum când Pământul este înzăpezit şi anul este pe sfârşite?

Prima la dreapta, a doua la stânga sau tot înainte?

Vei vedea când vei păşi!

Anunțuri

44 de gânduri despre “Prima la dreapta, a doua la stânga sau tot înainte?

  1. Cat avem de ales un drum e bine, inseamna ca inca ne zbatem sa alegem cel mai potrivit drum pentru noi.
    Ce ne facem daca nu mai vrem sa mergem pe nici un drum sau avem de parcurs doar un drum, acelasi drum intotdeauna si am obosit, ne-am saturat?Chiar daca o luam din cand in cand la dreapta sau la stanga, tot nu schimbam nimic.
    O iarna frumoasa, gabriela si un An Nou mai bun!

    • Ceea ce spui este adevarat.
      Este bine cand este alegerea ta pentru drumul pe care doresti sa mergi, cand nu te constrange nimeni.
      Este bine cat mai ai vointa, curajul, bucuria de a merge pe acelasi drum batatorit, plictisitor poate uneori, pentru cei dragi, sau poate pentru tine. Chiar daca devine rutina, mai apar alti pasi care iti sunt alaturi, care la nevoie merg alaturi de tine, sau chiar pasi care preiau greutatea pasilor tai. 🙂

  2. Pentru mine albul iernii, zapada care cade din cer si care acopera totul imi pare a fi o innoire a iertarii divine. Dumnezeu ma/ne iarta pentru pacatele noastre 🙂
    Albul care se asterne pretutindeni imi da energie, curaj sa merg inainte pe drumul meu. Uneori, mai intarzii, in stanga sau indreapta, alteori din cauza celor gasite in stanga sau dreapta, merg in directia contrara, inapoi…dar ma redresez rapid si regasesc cararea dreapta, potrivita pentru mine.

    Si ce frumos este cand din stanga sau dreapta se alatura drumului tau, un tovaras de viata…pentru tot restul drumului….astfel ca pasii din zapada sa nu mai fie singuri 🙂

    • Puritatea albului primit in urma revărsării râului de roşu iertător de păcate este pretios!

      Imi place şi imaginea paşilor care merg alături prin zăpada tuturor iernilor, pănă ce moartea… 😀

  3. NU MAI ŞTIU!
    de Marian Nicolescu

    Am cules floarea gândului
    Din inima ta bună
    Şi-am udat-o cu raze de lună
    Şi cu tonusul vântului,
    Şi am pus-o să spună
    Codrului din jurul meu
    Şi cerului străveziu
    De un izvor de cunună:
    Noapte bună!
    E târziu să mai scriu
    Pe o coajă de-alună
    Pe un zâmbet mereu,
    Înc-odat’ Noapte bună!
    Nu mai ştiu de sunt viu
    Şi ce gând ne adună
    Nu mai ştiu…

    • Chiar daca raspund mai tarziu, aceste versuri mi-au placut foarte mult si chiar daca nu stiu cand au fost scrise, cui au fost dedicate, eu le-am primit ca si cand au fost pentru mine.

      Raspund tot cand noaptea-si arata fata luminata de stele:
      Noapte buna! 🙂

  4. Pingback: Capra vecinului «
  5. Se zice că știm când ne vom naște dar nu știm când vom muri. Cât trăim ni se spune să mergem înainte deci eu încerc să mă duc înainte.

  6. „Este la fel de uimitor cum paşii celorlalţi sunt atât de enigmatici pentru noi în timp ce ai noştri sunt atât de clari. În spatele fiecărei urme pe zăpada se ascunde o poveste…”

    Bine spus. Dar şi paşii noştri sunt neclari pentru ceilalţi. De unde şi multitudinea de concluzii greşite care sunt trase de foarte multe ori. Fiecare urmă – o poveste, fiecare poveste – amprenta pe care o lăsăm, fiecare dintre noi, în viaţă…

    O seară bună, Gabriela…

  7. Mă gândeam la o poveste de dragoste lăsată amprentă în zăpadă… paşi de vals, plimbări îmbrăcate în promoroacă, îngeraşi făcuţi asemeni copiilor… un te iubesc mare scris… Nu ştiu de ce dar m-am oprit şi eu la pasajul remarcat de Cristian Lisandru…. Frumos!

  8. Nu iubesc iarna, imi pare severa, fara suflet, indeamna la introspectie, analize de tot felul, ne obliga sa ne recunoastem greselile, sa infruntam realitatea, dar ne invata sa pasim tot inainte.

  9. Îmi plăcu povestea aceasta care este cât se poate de reală. Suntem unici, şi n-am spus o noutate, chiar şi prin aceste semne pe cale le lăsăm în spate, mult în spatele vieţii. Sunt amprente care spun totul despre peronalitatea fiecărui om, despre felul lui de a fi, despre raporturile lui cu cei pe care îi întâlneşte pe cărările destinului. Urme ce lasă urme adânci, nu întotdeuna plăcute, care ne marchează existenţa. Mi-a plăcut mult postarea, invită la reflecţie, la un dialog cu noi înşine. Este momentul adevărului, aş spune.

    Te îmbrăţişez, cu mare, mare drag!

  10. Mie iarna mi se pare un anotimp complicat, din toate punctele de vedere.
    Merge perfect melodia cu o ciocolata calda :)!

    p.s.: ai o lepsuta de la mine!

  11. Albă e şi planşa pictorului înainte de a da frâu liber imaginaţiei…

    Mersul prin zăpadă e superb… cu zgomotele făcute, cu urmele lăsate. Ar trebui să ne aducem aminte mai des că oriunde mergem lăsăm urmă şi că trebuie să avem grijă ce urme lăsăm.

  12. Unii chiar au nevoie de…infrarosii pentru a-si „admira” urmele negre pe albul imaculat al zapezii…
    Fiecare pacat este o urma neagra pe haina alba si imaculata a sufletului !

    Ce pacat (!?!) ca unii au nevoie de conditii speciale pentru a-si „privi urma pasilor in vale…!”

  13. Ai observat o nuanta cu totul aparte a urmelor noastre:
    „Fiecare pacat este o urma neagra pe haina alba si imaculata a sufletului !”
    Trebuie sa nu ne fie rusine niciodata, de urmele lasate, in vale…
    Multumesc pentru originalitatea acestei idei! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s