Când nu-ţi găseşti cuvintele, ochii tăi vor vorbi!

Uneori, noi, oamenii, experimentăm muţenia, şi nu neapărat din cauza unei absenţe cronice de idei, ci pentru că gura rămâne câteodată mult în urma sufletului care trăieşte la un moment dat uimirea sau sentimentul de copleşire, cauzele acestor trăiri neputând fi definite doar prin cuvinte- văzute ca rebuturi lingvistice de către cei care au un limbaj elevat- precum „bun” sau „rău”.

În cazuri ca acestea când cuvintele nu sunt îndeajuns trebuie să le lăsăm pe acestea de-o parte, pentru că atunci când numai sufletul poate vorbi, cuvintele înseamnă exprimare indirectă.

Şi cine ar putea transmite cel mai bine ceea ce spune sufletul? Cine ar putea fi translatorul perfect pentru spirit? Cărui „echipament periferic de ieşire” uman ar putea să i se încredinţeze această sarcină? Simplu, ochilor…

Ochii divulgă ceea ce sufletul păstrează ca secret, deci dacă vreţi ştiţi adevărul priviţi în ochii cuiva.

Totodată, ochii sunt primii care te judecă, pentru ca sunt primii care afla ceea ce simți…

Dacă ar fi să ne uităm în DEX, am observa că definiţia principală a sentimentului este: „proces afectiv mai durabil și mai complex decât emoția, exprimând atitudinea pe care omul o are față de realitate; simțire, simțământ, impresie intimă”. Deci să înţelegem că ochii noştri nu ne respecta intimitatea?

De obicei căutăm în DEX definiţii concise, dar de ce să reducem la două propoziţii universul sentimental, când putem să nu o facem şi când ni se dă ocazia să spunem mai mult?

Mie îmi place să spun că sufletul nu este neted ci este crestat, incizat de nenumărate ori în momentul naşterii spiritului. Acele şanţuri şi gropiţe dese aşteaptă să fie umplute, şi singurul conţinut care le poate umple este sentimentul. În acele culcuşuri pentru trăiri umane putem adormi zilnic simţăminte inspirate de diabolic şi în locul acestora putem trezi sentimente inspirate de divin, putem sădi flori cu parfumuri îmbietoare.

Nobleţea unui suflet  constă în mărimea sa, dar şi în greutatea sa pozitivă. Nu este îndeajuns ca oamenii să aibă o impresie excelentă despre tine urmand să-ţi spună: „Eşti un om cu un suflet mare!”, ci trebuie ca ochii tăi să spună adevărul despre tine, despre ceea ce eşti tu de fapt.

Să-ţi laşi ochii să vorbească poate reprezenta un avantaj sau un dezavantaj, o plăcere sau un chin, străduindu-te să le falsifici limpezimea, însă indiferent ce reprezintă privirea ta pentru tine, întotdeauna cei din jur vor putea vedea în ea numai adevărul.

*Dicţionar:

Echipamente periferice de ieşire: rolul acestei categorii de echipamente periferice este acela de a genera informaţiile prelucrate de către sistemul de calcul, sub o formă inteligibilă utilizatorului uman. De asemenea, ele asigură afişarea sau tipărirea informaţiilor într-o formă solicitată. Cele mai utilizate echipamente periferice sunt monitoarele şi imprimantele.

Anunțuri

80 de gânduri despre “Când nu-ţi găseşti cuvintele, ochii tăi vor vorbi!

  1. Ce frumos, Gabi… 🙂
    Foarte draguta, cat despre melodie…wow- e Il Divo, ce mai e de spus? Ii ador 🙂

    De nenumarate ori, nici mainile nu ne respecta intimitatea 😀

    Eu sunt de parere ca oamenii se cunosc dupa zambet si dupa privire 🙂 Cand nu iti gasesti cuvintele, vorbeste printr-un zambet si cuprinde totul cu o privire calda :). Asa cum fac eu acum 🙂

    • Privirea calda si zambetul sincer m-au dus cu gandul la versurile lui Alexandru Vlahuta, versuri care ne arata indubitabil ca a simtit si el la fel ca noi.

      Ochii stralucitori
      de Alexandru Vlahuta

      Ochi, stralucitoare stele,
      Ochi frumosi ce-mpodobiti
      Cerul visurilor mele,
      De stiti si voi sa mintiti,
      Voi, icoana-nsufletita
      A ascunselor simtiri,
      Unde-i vecinic zugravita
      Taina omenestii firi.
      Daca sint amagitoare
      Lacrimile ce varsati
      Si vapaile-arzatoare
      Si iubirea ce-aratati,
      Atunci, amagiri-s toate…
      Ziua-i noapte, noaptea-i zi.
      Atunci… insa nu se poate !
      Ochi !… Voi nu puteti minti ! 😀

      • Daaaaa, cu adevarat a simtit la fel. Nu stiam poezia, multam frumos pentru semnalarea ei 🙂 Raman dator 🙂

        „Cred ca dragostea ne ridica în proprii nostri ochi. Si cat de mult ai vrea sa fii asa cum te vede celalalt! Ai dori, si chiar încerci, sa micsorezi distanta dintre ceea ce stii ca esti in realitate si ceea ce intuiesti ca vede în tine cel pe care-l iubesti” (Octavian Paler)

    • Foarte frumos si adevarat citatul pentru care si eu iti multumesc.
      Dragostea poate face minuni. Darama ziduri, rupe bariere, cladeste punti, modeleaza caractere, subliniaza si incurajeaza tot ceea ce este bun in noi. 🙂

      • Cu multa placere, Gabi! 🙂

        Da, ai mare dreptate in ceea ce spui-sunt total de acord cu tine. Dragostea impartasita ne face mai buni, mai frumosi, mai puternici…..vii 😛

  2. Asadar, tu afirmi faptul ca aceasta comunicare non-verbala (prin intermediul ochilor) este mai edificatoare decat o propozitie sau o poezie. Eu cred ca traseul parcurs este exact invers: cuvintele completand si delimitand mai clar starea de spirit a oamenilor, e adevarat ca limbajul oral are limitele sale, dar expresiile faciale nu au si ele limitele lor?

    Sa-ti dau un exemplu, sper, concludent: fiind un barbat, intr-un bar, iti savurezi bautura linistit, cand descoperi ca langa tine s-a asezat o femeie, nu te agiti sa faci supozitii, incerci sa o cunosti (presupunand ca iti trezeste o oarecare curiozitate). Primul lucru, instinctiv, va fi sa incerci sa realizezi contact vizual, asta e primul pas inainte de a initia un dialog. Ce faci daca ea evita contactul vizual? Sau mai exact, ce gandesti? Este timida, sfioasa, precauta sau neinteresata?

    • Alinush, ca sa stiu cu cine vorbesc am intrat pe blogul tau, deci pot sa-ti spun bine ai venit pe blogul meu, Alin! 🙂
      Eu sper daca-mi vei mai vizita blogul sa-ti schimbi parerea aceea pe care am aflat-o la tine pe blog si anume ca: „nu îmi plac oamenii, în general, iar pe cei optimişti în particular.”

      Referitor la articol, am incercat sa surprind mai mult decat o simpla abordare, ca sa nu spun agatare, intr-un bar ( ma refer la exemplul dat de tine ).
      Este vorba despre mult mai mult…
      Daca ai timp mai poti sa citesti inca odata ceea ce am scris si daca poate sa-ti vina in ajutor poezia lui Alexandru Vlahuta, „Ochii stralucitori”, pe care am scris-o ca si raspuns lui Vacitim, m-as bucura.
      Iti multumesc pentru ca ti-ai spus parerea si sper dupa ce vei mai citi din nou sa ti-o schimbi! 🙂

  3. Am spus-o mai mereu şi am să o repet şi aici… consider ochii şi mâinile cele mai expresive componente ale corpului uman. Totuşi, sufletul nu poate fi încadrat în vreo definiţie şi nici nu poate prin mare sau mic, cu găuri sau neted. Dacă ne gândim doar la sintagma biblică „după chipul şi asemănarea lui” care vorbeşte despre suflet şi nu despre trup, putem să vedem că sufletul este prezenţa lui Dumnezeu în fiecare din noi, iar asta chiar nu poate fi definită…

    • Nu pot decat sa ma bucur, Cristi pentru ca simti ca suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si eu cred la fel, dar in momentul cand permitem celui rau sa ne perverteasca sufletul, aducand in el alte valori decat cele ale lui Dumnezeu, cand alegerile noastre nu fac voia Lui ci a aceluia care a tot soptit Evei, cum este cu fructul oprit, convingand-o sa nu asculte, prezenta lui Dumnezeu nu mai este in noi.
      Chiar tu spuneai ca depinde pe cine hranim in noi. Daca hranesti ceea ce vine de la cel rau, Dumnezeu nu se simte bine intr-un astfel de suflet. Noi alegem daca il vrem pe Dumnezeu in sufletul nostru, placandu-ne sa fim dupa chipul si asemanarea Sa, sau alegem sa semanam celuilalt chip.

  4. pai, nu degeaba se zice ca ochii sunt oglinda sufletului…
    vorbele vor tacea, actiunile noastre vor ascunde, dar esenta noastra, sufletul nostru, intr-un moment de mare emotie se va rasfrange in ochii nostri ca intr-o oglinda, aratand lumii cine suntem noi cu adevarat…

    • Da, in acel moment cand nu vom mai putea prin vointa si autocontrol sa vrem sa aratam altceva, ochii ne vor contrazice vorbele.
      Atunci nu este mai simplu sa fim deschisi ca si o carte, dar o carte pe ale carei file este scris adevarul, nu minciuna, asa cum stim ca s-au strecurat in atatea carti de istorie, politica, etc.?

  5. Erau niste versuri odata: „saruta-mi mainile si ochii”… ce poate fi mai expresiv de-atat? Cuvintele sunt doar forma pe care a imbracat-o neputinta noastra de a comunica 🙂

  6. E corect ce ai spus despre ochi,dar este aplicabil doar pentru ceilalti.
    N-ai cum sa-ti citesti proprii ochi decit cu ajutorul oglinzii,ori in situatia asta ochii tai vor spune altceva,vor vorbi despre cautare,curioazitate.
    Ziceai:”Nobleţea unui suflet constă în mărimea sa, dar şi în greutatea sa pozitivă.”Pai,daca greutatea ar fi negativa,n-ar mai fi vorba de noblete,nu?
    Zicea un amarit,unul Shakespeare…
    „ochii nu spun numai ce vad,
    Ci ei citesc si-al inimii prapad!” si n-ai cum sa-i controlezi decit,eventual sa-i tii inchisi.
    Sint rautacios?
    Scuze!
    Alexandru.

    • Inteleg ca esti glumet, dar nici chiar asa! 😆

      * Fiecare stie ce este in sufletul sau, nu are de ce sa se priveasca in oglinda ca prin fereastra ochilor sa-si vada sufletul. 😀

      * Nu poti sa fii in totalitate pozitiv sau negativ atunci cand vorbesti de suflet, deci ma refeream la ceea ce cantareste mai mult la fiecare dintre noi…

      * Imi plac cuvintele ” amaratului”, cum il numesti tu pe Shakespeare!
      Pot sa citeasca „si-al inimii prapad” doar doi ochi sinceri ai unei fiinte cu suflet curat.
      Un personaj precum Uriah Heep, a reusit mult timp sa insele privind interlocutorul in ochi, ascunzandu-si bine fatarnicia, minciuna si caracterul perfid.

      • Deci să înţelegem că ochii noştri nu ne respecta intimitatea?

        Acesta este pasajul din articolul tau pe care l-am comentat cu referire la oglinda.
        Cind spui „noblete” ai in vedere strict ceva curat,pur,inalt,pozitiv.

        Pot sa citeasca orice ochi care stiu sa priveasca in ochi.
        Ma bucur ca te-a suparat „aprecierea” pentru Shakespeare.
        Nu stiu care-i treaba cu Uriah Heep.

  7. Ochii iubirilor oarbe
    de Marian Nicolescu

    oglinda din filamentul ochilor
    se abureşte cu suspine
    de dureri înăbuşite
    în cartea colorată
    a imaginilor strâmbe
    de iluzii reci
    şi plânge în hohote
    zborul de clipe târzii
    într-un ecou dezacordat
    de fâlfâiri de ramuri de gând
    dintr-un izvor
    de lacrimă spartă
    revărsat în anoste suspine
    vărsate în vaduri de viaţă
    şterse cu batista brodată
    a cerului
    scărmănat cu nori
    de iubiri oarbe
    îmbrăţişate
    de suferinţe searbede
    în halate imaculate
    de trăiri curate
    în buzunarul gol
    al omului – lumină …

    • Frumoase sunt si aceste versuri pentru care multumesc, dar ma bucura deschiderea pe care o ofera intelegerii adancului din privirile ce rascolesc sufletul.
      Mi-ar placea sa inteleg ce a vrut poetul Marian Nicolescu sa spuna la finalul poeziei prin:
      „în buzunarul gol
      al omului – lumină …” 🙂

  8. in buzunarul gol al omului-lumina incape noaptea fricii la lasarea intunericului…
    in buzunarul gol al omului-lumina incape suferinta cu toate nemarginirile timpului unei anxietati care descarca bateriile vietii, oprind suferinta si toate trairile curate…

    • Mie omul-lumina mi-ar placea sa-l identific cu adevarul curat care nu se teme de nimic. 🙂
      Lumina nu stie ce este teama, care vine din intuneric.
      Lumina-intuneric
      Bun-rau
      Curaj- frica
      Dar daca buzunarul omului-lumina este gol…se poate sa-si faca loc si teama, frica, anxietatea.
      Trairile curate trebuie sa le adunam si sa umplem acel buzunar gol cu lumina, multa lumina, care alunga intunericul cu toate angoasele lui! 🙂

  9. Cred ca intotdeauna trebuie sa privim in ochii celui cu care vorbim.Stiu ca e destul de greu in cazul celor timizi si cand evitam sa spunem adevarul, nu suntem sinceri.

    • Asa deci…
      Cei care sunt timizi pot sa devina curajosi iar cei care evita sa spuna adevarul, nefiind sinceri trebuie sa-si impuna renuntarea la acest sport care nu aduce medalia invingatorului autentic. 🙂
      Stiati ca minciuna este un pacat?

  10. Cuvintele ne sunt date drept oportunitati de comunicare complementare la gestica, „limbajul” ochilor, expresivitate trasaturilor, mimicii…

    Fara ele am fi niste mimi primordiali care traim intr-o lume a tacerii !

    Cat despre suflet, ele reprezinta adevarata personalitate, identitate a omului. A avea suflet, nu-i totuna cu a avea „suflare de viata” ! (vezi si Eclesiastul 3:16-22).
    Sufletul este entitatea spirituala individuala care ne reprezinta in fata lui Dumnezeu ! „Nebunule, chiar in noaptea aceasat ti se va cere inapoi sufletul !” (vezi Ev. dupa Luca cap.12:20).
    Sufletul l-am primit de la Dumnezeu, pur, imaculat,”fara pata sa sbarcitura…” (Efeseni 5:27b). Noi am „sapat” pe el, de-alungul vietii santuri, riduri, sbarcituri, cutumele pacatelor acumulate cu sau fara voia noastra… dar de la-nceput nu a fost asa !
    Purtam cu noi si-n vesnicie, cicatricile pacatului ca pe niste cutume al modului in care am trait. De aceea, Dumnezeu ne-a pus la indemana oportunitatile Harului Sau ca, peste aceste cutume, indurare Lui sa aduca din nou acea nivelare, netezire sfanta, asa cum peste un conductor elestric, de pilda spiralat, litat, curentul electric se infasoara instr-un singur sens (de la stanga spre dreapta sau „regula mainii drepte”…) intr-o puternica si indisolubila netezire… Doar spre dreapta ! (vezi Matei 25:34).

  11. Gabriela,
    Printre ideile unui nou post, iti raspund:
    „Cu conditia, sa ai ochii tai si unitatea centrala, la care sunt conectati.
    Priveste in dreapta, foto si te vei convinge!Si eu, mi-as dori acesti ochi vorbitori;tare m-as mandri cu ei!”Madi si Onu

      • Gabriela,
        Sa ma explic:1. fiecare avem intre ochi si urechi, cateun computer, folosit dupa softuri personale; ochii sunt monitorul/personalizat, in cazul tau; n-am mai vazut privire atat de vioaie; aura lor mi-o doresc, pur si simlu, subiectiv; succint!Madi si Onu

    • Valul intrebarilor a fost dat la o parte, primind raspunsul tau.

      Cand am citit, luminitele ochilor mei cred ca straluceau a bucurie, surprindere, fericire, pentru ca sunt perceputa astfel.
      In vartejul tumultului acestor vremuri, putini mai sunt aceia care analizeaza cu finete si in profunzime un chip, o privire, un gest.
      M-ai surprins placut si-ti multumesc. 🙂

      • Gabriela,Ma bucur, sa fi lamurit lucrurile.Mi-ar place sa citesti postul:Frumosul din om. O convingere personala, desigur, fara vreo conotatie cu aprecierile asupra ta. Cu bine! Madi si Onu

  12. Tacerea este un panaceu, este locul firesc unde innoptam inconjurati de ganduri fosforescente pentru a gasi o cale umana de a intelege viata. Greutarea sufletului ar fi…21 de grame, spun unii, insa greutatea este relevata de relatiile pe care le avem si de calitatea comunicarii.
    In ultima parte ai vorbit despre limbajul trupului. Desi poate insemna dezarmare, pentru cei care te cunosc, este o fereastra plina de soare.

    PS – Te-am adaugat iremediabil in blogroll 🙂 Nu am mai intrat de mult pe blogul tau, acum am avut ragazul sa citesc cateva posturi si esti o persoana care scrie complex, amplu si istet. Promit ca revin mai des.

  13. am scris despre asta, dar nu cred ca e foarte relevant.
    spiritul, gandul etc sunt TRUDA.

    ma refeream la truda de a dobandi gandirea a rasei umane, nu a unui om, biet nimic. pentru a ajunge sa gandim, de la foc si vanatoare la mecanisme complexe, aparate de zbor in spatiu, internet, masini etc… am trudit !
    inainte de asta, in vremea omului de cro-magnon, gandirea nu era gandire asa cum o cunosti tu. inainte de cro-magnon omul a fost aproape animal, chiar animal, fara facultatea de a gandi. animalele sunt ghidate de instincte, nu de gandire abstracta. asadar, gandirea e truda.
    omul a vanat, a trudit sa vaneze, sa faca focul, a observat ca daca vaneaza in grup e mai usor sa vaneze, apoi a gandit cum ar putea sa-si faureasca unelte care sa-i inlesneasca indeletnicirile, sa razbeasca printre vitregii, sa migreze printre intemperii. vezi dara, am dobandit ce avem azi printr-o nezdruncinata truda a creierului, a facultati de a gandi.

    si pentru mine (sau oricine altcineva) ceea ce am astazi este truda, nu m-am nascut gandind. cand eram bebe, inainte de a ma trezi ca sunt eu ceea ce sunt, nu gandeam nimic, ci doar dezvoltam mecanisme deja gandite (prin truda) de altii.

    evolutia are miracolele ei, intamplarile ei, iar mitologiile ne relateaza tot felul de animale vorbitoare, ganditoare, intelepte, lucide, adeseori ajunse zei. se poate sa fi fost o asociatie a imaginatiei omului, insa nu as miza pe asta. nu m-ar “mira” (spaniolul) ca miracolul gandirii sa se fi petrecut si altor regne de-a lungul celor 400 milioane de ani. intre 400 milioane de ani, 10 000 ani palesc ingrozitor.

    cat despre faptul de a considera ca suntem nimic, mici, neimportanti in economia timpului, a spatiului, a dumnezeirii in care El traieste singur, interiorizat cartezian, toate astea sunt CAUZATE de simplul fapt ca la sfarsitul tuturor lucrurilor infruntam (sau stam neputinciosi in fata ei) moartea. totusi, nu moartea e cel mai rau lucru care ti se poate intampla ( asa cum spuneam stiu eu cui azi), ci intre tine si moartea ta se pot interpune lucruri mult mai oribile decat moartea.
    asadar, realizarea nimicniciei noastre este raportata exclusiv la durata vietii, nu la posibilitatile noastre. speriati ca nu vom apuca sa prindem lucrul ACELA care sa ne elibereze, oricare ar fi el, din cauza scurtimii, suntem egoisti, infatuati, incetand cumva lucrul asiduu la perpetuarea faptului de a gandi infinitul ca pe un frate cu care mergem mereu de mana.

    ochii pot fi controlati, nu sunt spirit si nici gand, ci organe. un pic atent pe aspect, oricine poate diminua importanta expresivitatii.

  14. iar cuvintele exprima fapte, stari, situatii; doar arareori cuvintele se exprima suplimentar pe ele insele.
    ca folosim o avalansa de cuvinte complicate, e normal, nu putem descrie lucruri de sorginte superioara cu un lexic eminamente inferior.

  15. Lui EO…

    Ce frumos le mai indrugi…! Eminamente, superb ! Dai sutele de milioane de ani cu atata gratie asisderea lui Becali cand face milostenie populista ca sa dea bine pe sticla…Ca doar „s-a dovedit stiintific” cum ca evolutia nu este decat o teorie iar bietul Darwin un simplu plagiator…raspopit, ce-si refuleaza esecurile pe…veriga lipsa… In rest, darnicie, avalansa de milostenie cu erele geologice („Acum cateva sute de milioane de ani…”) de parca dispecerul CFR anunta ca…acum cinci minute a plecat un tren din gara ! Mai cauta, mai cauta, tine-aproape caci ceea ce ne spui tu face parte din programa materialist-dialectica de la Stefan Gheorghiu…Dumnezeu sa-l ierte !
    Acum, dupa”sute de milioane de ani” (sic!) vrei sa ne convingi din nou de reminiscentele atavice ale trogloditului de Cromagnon sau poate Australopitecus, reconstituit dupa un simplu dinte de porc mistret. O gena tot a ramas ca sa ne atesteze documentar ca am strabatut totusi o cale lunga de la inhibitia ideologica cu care am rata startul cam cu vreo cincizeci de ani de cultura si civilizatie umana, plina de rationament logic, chiar daca, in decursul unei vieti nu ni-l folosim decat in proportie de aproximativ 40 % (unii mai putin, chiar) ! Ce vrei humanoizi, inca !

  16. aciduzzu
    probabil ca vei avea ocazia sa-mi mai vorbesti si te iert pentru asta, esti un ignorant. ba nu, nu un ignorant, ci un caine trimis sa latre 😉
    stim ce te determina, drept pentru care… ce sa mai discutam?
    nu, nu e vba de niciun stefan gheorghiu, ci despre ceva teorii din altii. dar nu ma tem, intre tine si ortega y gasset/platon/kant (de ce nu si descartes?!) nu-i mare diferenta. asa cum nu e intre nimic si totul, despartite impardonabil de prea putin 🙂
    tu nici macar la nivelul lui stefan gheorgiu nu esti 🙂 🙂 🙂
    postarea mea catre tine nu face decat sa sublinieze o evidenta: NU TE-AM BAGAT IN SEAMA si nu am intrat aici pentru polemici. 😉
    te-am salutat si v-am salutat pe toti! bucurati-va unii de altii hehe

    ps: vezi ca suferi la morfosintaxa 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s