Cu scântei…

Sublima nebunie a micului geniu din imaginaţia fiecărei persoane: o altă formă prin care sufletul îşi poate materializa glasul…

În caldă calmitate, din adâncurile unui univers ascuns în noi, tresare uneori un fior de nebunie, un freamăt care-ţi reîmprospătează viziunea asupra viselor neîmplinite, îndemnându-te să mai speri…

Se înalţă pe cerul netulburat al rutinei şi în văzduhul banal şi nesfârşit în care ne învârtim uneori ca într-un cerc vicios, apare ea, acea scânteie imprevizibilă care ne schimba traiectoria vieţii, ne impulsionează şi transformă totul…

Viaţa noastră este un vas adesea golit de frumos, un bol pe fundul căruia rămânem noi, iar uneori avem nevoie ca acest vas fără conţinut să se răstoarne şi să-şi verse prizonierii într-o altă lume unde aceştia pot atinge noul şi pot crede în mai mult.

Această nebunie inofensivă, ciudat spus- normala- este cea care ne răstoarnă câteodată viaţa şi ne ajută să respirăm adevăratul aer: curat, neîmbâxit de sufletele pribege care l-au expirat. Ea se răspândeşte în mii de culori în lumea noastră, luminând alte uşi care s-au deschis sau care aşteaptă să fie deschise, şi ar fi păcat să privim doar o rază care se desprinde din nucleul de lumină, pentru că astfel nu am putea vedea frumuseţea întregului de strălucire revărsat în noi.

Iată că imaginaţia nu este pentru oameni visători, ci este pentru aceia care întotdeauna văd mai mult într-un grăunte de nimic, pentru aceia care îşi văd viaţa ca pe un dar pe care trebuie să-l decoreze cât mai frumos şi nu ca pe o datorie care trebuie onorată după care urmează un neant fără sens şi întuneric…

PS: Ati observat ceva nou? Diacriticele? 😉

Anunțuri

54 de gânduri despre “Cu scântei…

  1. Ador ps-ul, imi place melodia, iar articolul tau, asemeni celor de dinainte incep sa ma faca sa iubesc filosofia.

    Corect, oamenii care au schimbat istoria au avut acea scateie pe care o amintesti si tu, acea viziune care i-a ajutat sa vada dincolo de cotidian sau de obisnuit 🙂

    Imaginatia este un lucru extraordinar si ea se manifesta in multe ipostaze.
    Incluziv, in articolele din blogosfera :d

    Si da, viata trebuie sa fie o bucurie, nu o corvoada. Nu trebuie sa traiesti doar ca asa s-a intamplat sa fie, trebuie sa simti. Sa iubesti si sa faci totul cu cel mai mare devotament, cu cea mai mare bucurie!

    • Stii Marin, colegii de clasa, cand scriu la revista Colegiului, imi spun ca-mi recunosc poeziile sau proza dupa faptul ca sunt filozofice.
      La fel in orice interventie a mea, latura filozofica isi pune amprenta. 😀

      • Dragutttttt…..:)
        Deci scrii la revista liceului…multe si sincere felicitari.
        Scrii si poezie? Si mai interesant.
        E foarte bine ca deja esti recunoscuta pentru stilul tau 🙂

  2. daca as fi pus in aceeasi situatie ca si Solomon care putea sa ceara orice de le Dumnezeu eu as cere pe langa intelepciune si mai multa imaginatie ….mi-a placut si postarea si melodia….

    • Ce frumos ai spus Mihai!
      Inteleptul Solomon a stiut ce a cerut.
      Dumnezeu ne da mai mult decat stim noi sa cerem, asa ca s-ar putea ca imaginatia sa vina cand te astepti mai putin.
      Multumesc pentru aprecieri.

  3. Frumos, inteligent, original text…
    Imaginatia e un dar: nu trebuie sa-l folosim facand rau, ci pentru a descoperi in frumos un frumos si mai mare.
    Esti foarte sensibila si de aceea ai multi comentatori care se intorc si dupa prima vizita.
    Eu te apreciez de mult timp si voi continua sa te apreciez in continuare.

    Cu stima,
    Coraline82

    • Mi-au placut cuvintele tale:
      „Imaginatia e un dar: nu trebuie sa-l folosim facand rau, ci pentru a descoperi in frumos un frumos si mai mare.”
      Numai bine iti doresc si te mai astept.

  4. hm, actually, tot ce se afla in afara mea se numeste imaginatie. imaginatia poate fi, de asemenea, realitate habituala, nu realitate radicala (vezi exemplul marului din leibnitz).

  5. Posibil ca viata sa fi aparut dintr-un „graunte de nimic”. Daca ai imaginatie…

    VIAŢA
    de Marian Nicolescu

    Viaţa e ca horele
    Aleasă pe un câmp de IE
    Zburdalnică,obraznică şi vie
    Jucând pe spata ei florile.

    Viaţa e ca un câmp de iunie:
    Galben şi crud şi azur,
    Pitită pe un colţ de dimie
    Sorginte mocnind verde pur.

    Şi viaţa … tot cârduri de stele,
    Albite lumini de mister
    Căzute în dâre din cer
    Şi stinse în visele mele

  6. Sa indraznim asadar sa ne folosim mai des imaginatia pentru a scapa de monotonie si a descoperi farmecul unei vieti pline de sens si culoare. 🙂 Sa indraznim sa punem mai mult suflet si pasiune in orice intreprindem.

  7. Gabriela,

    Tu, copilă…, Şirag de perle vorbite
    Ce Univers te-mbie, la astă reverie
    Cu miez de poezie?
    Că, totul spus de tine, este vers
    Pulberi stelare, de necuprins
    Decât de firea-ţi, plină de vis!
    Madi şi Onu

    • Din „pulberi stelare”, „firea-mi plina de vis” se ridica pe varfuri ca sa ajunga inaltul iar bratele-mi incearca sa cuprinda cat mai mult din sclipiri ce le-nsir patimas in „sirag de perle vorbite” sau scrise, dupa cum simt.
      Ma simt rasfatata!
      Multumesc! 🙂

  8. Bine spus… „întotdeauna văd mai mult într-un grăunte de nimic”… Cu ajutorul imaginaţiei poţi creea poveşti din orice şi oriunde. 🙂
    Multe surprize din partea lui Moş Nicolae!

    • Grauntele acela este important.
      Trebuie sa existe. De la el porneste totul ca si samanta care germineaza, dand viata poate unui falnic arbore sau unei delicate trestii, sau unui mac imbujorat, sau…

  9. Imaginatia este avatarul omului care a cunoscut rostul dorintelor neimplinite, dar pe care le pretuieste tocmai pentru ca sunt mai inalte decat puterea sa.

    Ca sa te bucuram, iti trimitem prima compozitie, dedicata lui mos Niculae:

    Acceptam chiar si o critica (argumentata)!

    • Mi-ati facut bucurie cu aceasta prima compozitie. 😛
      Nu am nici o critica.
      Mi-ar fi placut doar daca puteai tu sa prinzi si ceea ce glasciorul lui frumos canta.
      Sa-i notezi si cuvintele pe care le gandeste pentru cantecel! 🙂
      Va incurajez cu aplauzeeee!!! 😛

  10. Incerc a-ti prelua gandul postat (dar fara a imprastia scanteile micului geniu) si sa-l adaptez sfarsitului anotimpului autumnal condamnat la criogenare vremelnica, dar din care sa strabata scanteia licarinda a sperantei intr-o viitoare primavara, mai generaoasa, mai calda:

    S F A R S I T
    D E
    T O A M N A

    Iarna-mi bate la fereastra
    Cu-nghetata ei suflare;
    Amortind florile-n glastra
    C-un duh de criogenare…

    O mamaruta amortita
    Zace pe al meu pervaz;
    O vad cat e de trudita
    Si-mi curg lacrimi pe obraz…

    E inerta, prabusita
    Si slabita-i de putere;
    Este-atat de urgisita,
    Fara vlaga, fara vrere…

    Intr-un fosnet de suspine
    Copacii despodobesc;
    Plang cu lacrimi de rugine
    Frunze ce se prabusesc…

    Umbre destramate-alearga,
    Fata gliei bantuind;
    Turturi mici de gheata-ncearca
    Lacrimile-mi tintuind…

    Stau, pervazu-mbratisand
    La fereastra casei mele;
    Totu-n jur privesc plangand
    Printre lacrimi cu zabrele…

    Cugetarea mea de seara
    Se opreste-n pragul firii;
    Astazi, pentru-a cata oara
    Tanjesc de clipa nemuririi ?

    Pentru-a cata oara, Doamne,
    Cuget la a mea faptura ?
    Cand simt frigul tristei toamne
    Cu-ncercari peste natura…

    Precum buburuza mica,
    Zac pe-al meu pervaz de viata;
    Nimeni nu ma mai ridica…
    Nepasarea ma ingheata…

    Funiile s-au slabit,
    Ma-ndeparta de catarg;
    Valuri mari s-au intetit,
    Vor sa ma arunce-n larg…

    Barca vietii-mi este Sparta,
    Iarna prinde malu-n gheata;
    Ca-ntr-un lesin ea ma poarta;
    Doamne, cum sa-mi scap viata ?

    Ploua cu pasari de cenusa
    Care-ntuneca vazduhul;
    Ochi-mi atintesc spre usa,
    Astept clipa sa-mi dau duhul

    Si sa trec de geamandura
    Care-mi limiteaza zarea;
    Intr-o lume-n care ura
    Imi ingheata departarea…

    Pe pervazul vesniciei
    Tare-as vrea sa odihnesc;
    Dezmortit de frigul gliei
    Vesnic vreau ca sa traiesc !

    Sunt mai mult de-o mamaruta,
    Sunt mai mult de-o frunza moarta;
    Partasie-n camaruta
    Am; si-ncrederea ma poarta

    Spre-un taram in primavera
    Vesnica, nepangarita;
    De crivat, de firi de-afara,
    Ci cu Domnul doar traita !

    Cand sunt slab, atunci sunt tare,
    Stiu ca Domnul ma iubeste;
    Stiu ca pot, caci El e mare,
    E Hristos ce ma-ntareste !

    Frunze, pot sa-mi cada toate,
    Ramuri ca sa-mi dezgoleasca;
    Stiu ca iarasi se mai poate
    Viata mea sa-nmugureasca,

    Intr-o sfanta vesnicie
    Impreuna cu Hristos;
    Ce mi-e pregatita mie
    Care vin de-aici de jos…

    Cu viata-mi pribegita
    Petrecuta-n frig si ger;
    Astept sa-mi fie incalzita
    De iubirea Sa din cer !

    Mamarute amortite,
    Frunze-n plans plin de suspine;
    Lacrimi prea inzabrelite…
    Este-un loc in slavi divine !

    Este-un loc printre acei
    Care si-au gasit Pastor !
    Va sterge si din ochii mei
    Lacrimi, ca din ochii lor !

    ACIDUZZU, 31.10.2010

    • Doua strofe ce descriu starea sufletului mi-au atras atentia:
      „Precum buburuza mica,
      Zac pe-al meu pervaz de viata;
      Nimeni nu ma mai ridica…
      Nepasarea ma ingheata…”
      si
      „Pe pervazul vesniciei
      Tare-as vrea sa odihnesc;
      Dezmortit de frigul gliei
      Vesnic vreau ca sa traiesc !”

      Foarte frumoasa legatura dintre”pervaz de viata” si „pervazul vesniciei”. 😀

  11. In primele doua propozitii ai spus totul.
    In rest ai despicat firul.
    La ultima parte…as intreba,cine vede „mult intr-un graunte de nisip”? Nu un visator?
    Un realist nu vede nimic intr-un graunte de nimic.
    Ceva nu se potriveste…

    Daca te intereseaza Blood,Sweat & Tears,gasesti pe la mine.
    Noapte buna!

    • O fire matematica nu va despica firul imaginatiei pentru a-l impleti, pentru a face desene imaginative, povesti cu stele.
      Va spune totul intr-o propozitie exacta, precisa, matematica, logica.
      Da, un realist nu vede, de aceea exista cel cu imaginatie ca sa-i arate o alta lume… 😛

  12. De cele mai multe ori scânteia se numeşte „iubire” şi zămisleşte cele mai penetrante izbucniri… alteori scânteia e „suferinţă” sau „revoltă” sau „nemulţumire”. În orice formă ar fi dacă dă naştere unui act artistic şi le colorează va urma satisfacţia şi bucuria…

    • Si nici macar nu stim unde este acel loc unde rasar scanteile, pentru ca apar de oriunde, oricand, generand trairi diferite, dar care pot da nastere unui act artistic care ne bucura pe noi dar si pe altii. 🙂

    • Multumesc pentru spiritul tau ascutit de observatie! 😆
      Diacriticele le voi folosi doar la articol; la comentarii pentru economie de timp, cu permisiunea voastra, voi scrie ca si pana acum, adica fara diacritice.

    • Conteaza ceea ce am facut cu timpul care ne-a fost dat dar si cu darul pe care fiecare dintre noi il are intr-un anumit domeniu.
      Bine ai venit pe blogul meu! 🙂

      Cred ca si tu esti bun in ceea ce faci. 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s