Adevar sau provocare- marturia unei lumanari

M-ati aprins si va uitati ganditori la lumina mea…

Simtiti bucurie in suflet.

In mod sigur eu ma bucur pentru ca am un sens numai cand ard.

Nu sunt trista, chiar daca arzand am devenit mai mica.

De fapt eu am doar doua posibilitati.

Prima este sa raman intreaga.

Aceasta ar inseamna sa nu fiu aprinsa si atunci nu ma micsorez dar nici nu-mi implinesc rostul meu.

A doua, ar fi sa raspandesc lumina, caldura si prin aceasta sa ma daruiesc chiar pe mine insami. Este mult mai frumos decat sa raman rece si fara rost.

Si voi, oamenii, sunteti la fel. Cand traiti numai pentru voi, sunteti lumanarea neaprinsa care nu si-a implinit rostul.

Daca daruiti lumina si caldura atunci aveti un sens.

Pentru aceasta trebuie sa daruiti iubirea, adevarul, bucuria, increderea si dorurile pe care le purtati in inima.

Sa nu va temeti ca deveniti mai mici!

Inlauntru vostru este mereu lumina.

Ganditi-va cu pace in suflet ca sunteti o lumanare  aprinsa!

Eu sunt numai o simpla lumanare aprinsa. Singura luminez mai putin, dar cand suntem impreuna, lumina si caldura sunt mai puternice.

Si la voi oamenii este tot asa.

Impreuna luminati mai mult.

………………………………………….

Idei frumoase prin simplitatea adevarului care-l contin, apartinand unui PPS al carui autor a tinut sa ramana…necunoscut.

Ajung la inima noastra ideile spuse simplu, curat, aerisit, sau doar cele elaborate, incarcate de simboluri?

Va doresc o saptamana in care SA ARDETI PENTRU ALTII PRIN DARUIREA VOASRA IN DRAGOSTE, BUNATATE, ALTRUISM, IERTARE!

PS. : NU VA TEMETI CA ARZAND DEVENITI MAI MICI! 🙂

Anunțuri

60 de gânduri despre “Adevar sau provocare- marturia unei lumanari

  1. Simbolistica lumanarii are interpretari multiple:

    Numarul lumanarilor de pe un tort, o aniversare;
    Numarul lumanarilor dintr-un candelabru, puterea de calauzire si revelatie divina;
    Numarul lumanarilor in noaptea invierii, multitudinea sufletelor care marturisesc ca viata nu se termina in pragul mormantului;
    O singura lumanare intr-un sfesnic solitar, o ultima speranta de calauzire divina; sau…un adio pentru cel plecat dintre cei vii;
    O lumanare care arde , o viata care se consuma pentru semeni drept pilda de traire si altruism;
    O luimanare aprinsa si pusa sub obroc (banita) este simbolul egoismului;
    Un muc care mai fumega, este ceea ce a mai ramas dintr-o amintire, dintr-o lumanare candva intreaga; este o agatare disperata de viata…

    Ceara topita ? Dovada arderii; dar oare inutil ?
    Mai este o speranta ! Ceara se mai poate remodela intr-o noua si intreaga lumanare, gata de a arde, de a incalzi, de a lumina pe altul !

  2. Lumanarea m-a fascinat inca din copilarie, atunci cand mi-am petrecut doi ani din viata la bunici. Acolo, lumanarea era unul dintre stalpii casei, mai ales iarna, cand ziua era tot mai putina.
    Un alt motiv este legat de momentul final al vietii unei fiinte care si acum imi lipseste, dupa aproape treizeci de ani….
    Lumanarea este fabuloasa chiar si dupa ce a ars complet.

  3. Dupa postarea comment-ului, mi-am adus aminte de o poezie scrisa de mine cu catva timp in urma si care cu ingaduinta ta, am postat-o ca al doilea comment, considerand-o ca fiind foarte potrivita pentru tema abordata.

    SA ARD CA O MENORA…*

    Isaia 42:3;
    Matei 5:14-16;
    Cantarea Cantarilor 8:6.

    Doamne, în Cartea Ta mi-ai spus
    Că mucul fumegând nu-l stingi;
    L-aprinzi la Crucea lui Isus,
    Cu Duhul dragostei l-atingi !

    Căci de-ai găsit o licărire
    În slaba-mi viaţă de pribeag,
    Din nou aprins-ai cu iubire
    Un foc curat, să ard cu drag !

    Şi nu m-ai stins, în duşmănie,
    M-ai ocrotit ca să nu pier;
    La Cruce-nlăturând mânie,
    Mă-ndrepţi pe Calea către cer !

    De-aceea eu Te rog, Părinte,
    De-acum cu drag să mă-ntreţii;
    Ca să mai ard frumos, fierbinte,
    Şi scop în ardere să-mi fii !

    Apoi să ard ca o Menoră *
    Cu focul ei intens, sfinţit;
    Şi chiar de viata mi-e spre seară…
    Să ard mai viu, neobosit !

    Când picurii de ceară-apoi,
    Mistuindu-se-n topire;
    Adună-i Tu şi fă-i ca noi
    Din nou să ardă cu iubire !

    * Menora – Candelabru cu şapte braţe care era pus să lumineze în Cortul Întâlnirii şi mai apoi în Templul din Ierusalim.

    Ca nimic să nu se piardă
    Dintr-o ardere completă;
    Până-n vesnicii să ardă
    Tot în Legământ, concretă !

    Nu-n poveşti de amăgire,
    Nu-n tărăgănări pe drum;
    Ci tânjind de nemurire
    În lumină, fără fum…

    Dă-mi putere ca să ard
    Şi aprinde-mi iar menora !
    Pune-n ea din Sfântu-Ţi Nard,
    Să fiu pildă tuturora !

  4. Mi-a plăcut atât de mult încât mi s-au umezit ochii. Este atât adevăr şi atât de frumos spus încât şi celui mai egoist om ar trebui să-i dea de gândit.
    Am înţeles că este luat de pe un pps, dar şi de aici transpare faptul căai un suflet sensibil. Iţi urmăresc postările cu multă plăcere, chiar dacă nu am timp să comentez întotdeauna fiindcă sunt impresionată de talentul cu care împleteşti cuvintele în fraze.

    • Cuvintelor tale cum as putea sa raspund decat cu bucuria aceluia care stie ca are pentru cine sa scrie. 😛

      Ne citim cand putem, ne raspundem in scris tot asa, pentru ca daca ar fi altfel, nu ar mai fi din placere ci din obligatie, un fel de barter de comentarii. 😀

  5. Fain de tot, lumanarico. E articolul tau 100%?
    Eu prefer ideile simple domnule, ce atata retorica? Spune nene ce ai de spus, nu-mi impleti circumvolutiunile.
    Pe de alta parte, si simbolurile au rostul lor. Dar sa nu fie prea complicate, ca e greu de sters praful de pe ele.

  6. Atunci cand ne-am casatorit, la nunta, fiind o petrecere in 4 fiindca miri fara nasi nu se putea, am fost la biserica sa vorbim despre ceremonie, printre altele abordand si subiectul lumanari, cum ar trebui sa fie, de care si daca puteam sa venim cu unele mai mici decat cele traditionale.
    Preotul ne-a spus atunci : nu conteaza marimea lumanarii ci flacara pe care o are. Lumina.
    Sunt multe lucruri ascunse in spatele acestei declaratii ale preotului.
    (evident, am avut lumanari de botez, la nunta)

    • Evident lumina este importanta.
      Flacara vietii noastre sa nu fie lasata doar sa fumege ci sa arda cu flacara, frumos, sa lumineze acolo unde este intuneric, sa aduca bucurie acolo unde este tristete…
      Iti multumesc ca prin ceea ce mi-ai povestit m-ai facut partasa la un moment important din viata ta! 🙂

    • Si eu iti multumesc Elena.
      Intr-o lume a vorbelor care ranesc, a blestemelor si vorbelor grele, cand cineva doreste pentru tine binecuvantare nu poate sa fie decat bucurie. 🙂

  7. Unii, in loc de lumanari, in loc de ardere calda si lina, prefera pirotehnistii cu artificii simandicoase. Nu-i de mirare daca dupa aceea toata viata sar scantei…

    • Bine ai revenit, Bogdan!
      Nu pot sa-ti spun ce fericita sunt vazand ca a avut un impact pozitiv acest post. Daruieste-l si tu mai departe, facand bucurie si altora!
      Acesta este si scopul. 🙂

  8. Unii traiesc atat de intens, incat iti vine sa spui ca a ars ca o lumanare la ambele capete.
    Dupa ce am privit imaginea superba a lumanarilor, m-am gandit sa mai cumpar cateva pentru sarbatorile de iarna.

    • Suntem multe Gabriele… 🙂

      Faptul ca ai ales sa-mi citesti acest articol si de ce nu poate si altele, in viitor, ma bucura.

      Da exista vieti care ard intens ca si lumanarea la ambele capete, dar este bine de stiut daca ard cu folos, sau ard degeaba…

  9. Maica Tereza de Calcutta devenea din ce în ce mai mică pe măsură ce îmbătrânea. Bun, există și explicații medicale pentru asta, dar realitatea rămâne: se mișcora. A constatat asta fratele ei, printre alții.

  10. Lumanare aprinsa simbolul de comumunicare cu cel Divin care ne asculta si comunicam rugamintea prin flacara sa divina.Linistea sufleteasca obtinuta si comunicatia mentala angajata cu cel Divin ne da o stare de acomplire a celor dorite.Acest mesaj de rugaminte este limitat si luminarea aprinsa este simbolul acestui mesaj de comunicatie cu cel Divin de scurta durata si o mentalizare intesa de comunicatie.

  11. In fiecare suflet exista o gradina frumoasa care are nevoie sa fie ingrijita si alimentata cu toate produsele necesare sa supravetuiasca in timp.Necesind o colaborare exerna cu ceilati cultivatori fiecare persoana are obligatia sa se informeze si sa se adapte pentru a continua acest eveniment pe toata perioda sa de existenta.Multi tin friu si continua sa aibe aceasta gradina frumoasa si diversificata.Alte persoane din cauze diverse abandona in timp sa alimenteze aceasta gradina si pierdindo in timp nu se mai regaseste pe acel drum maret si cultivat.Fortat de inpejurari sa se bata sa-si faca un loc intre alti pierduti care rivneste la averea sa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s