Bine zis!

Astazi simt bacovian. Nu, nu, nu, nu este o poezie in care sunt prezenti mortii, cadavrele si sicriele, insa apare mentionat destul de des:

„Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele!” 😉

Daca si Bacovia simtea fiori pe sira spinarii cand se gandea la liceu, inseamna ca nu s-a schimbat nimic. La fel simtim si azi, noi, elevii viiori studenti {doar cei care ne omoram cu invatatul, ca restul…}!

Liceu

de George Bacovia


Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele –
Pedanţi profesori
Şi examene grele…
Şi azi mă-nfiori
Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele!

Liceu, – cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Şi mintea mă doare…
Nimic nu mai vreu –
Liceu, – cimitir
Cu lungi coridoare…

Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele –
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat…
Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele!

 

Deci, usor! Viata, nu te izbi prea tare in mine pentru ca am doar 18 ani! 😉

[Partea cu „am copiat la mate si la sport” nu se aplica :lol:]

 

Aaaa, da, si….

😉 I don’t give a…. haha… stiti voi… :mrgreen:

Anunțuri

29 de gânduri despre “Bine zis!

  1. Am mai scris o dată: Nu se poate intra pe blogul tău, decât la unele articole, pentru că ai „malware”. Probabil un banner virusat. Povestea e de săptămâni bune…

  2. Pentru mine liceul a fost una din perioadele cele mai placute ale vieţii mele, aşa că nu rezonez cu Bacovia din acest punct de vedere şi se pare că nici cu tine (?)… dar când este vorba de preferinţe suntem atât de diferiţi încât aproape că este puţin probabil ca doi oameni care privesc acelaşi lucru să îl observe la fel.

  3. Și acum mă gândesc cu mare plăcere la epoca numită liceu. A fost o perioadă de excepție cu evoluții surprinzătoare în clasa a X-a și până spre final de epocă.

    Am recitit Bacovia, Liceu, am recitit momente de mare frumusețe din viața mea.

    Zile pline de frumos alături de cei dragi sufletului tău!

  4. Pingback: Spovedania | Caius
  5. bacovia … bunul meu prieten, felicitari pentru alegerea facuta si scuze pentru modul in care am rasp. la comentariu, dar nu ce sa spun. mie mi-au placut dintotdeauna comenturile si modul in care stii sa citesti printre randuri.
    ps> vezi ca intre fractiunea mea si o alta gasca s/a declansat un razboi si e un fel de lisandru c. si geanina v. nea codita, doar ca invers … adik bogdan si c. vs. o handicapata, care are rolul lui codita

  6. Liceul? Îmi vine în minte o glumă deochiată, dar mă abțin. Era frumos, chiar dacă eram cam sărăcuță, dar atunci m-am format în mare parte ca om. Am avut noroc de dascăli buni și inimoși, care au reușit să ”fenteze” sistemul și să ne învețe și altceva decât buchea cărții. Sentimental, eram mereu îndrăgostită de cine nu trebuie, dar ce bine era! 😀

  7. de cele mai multe ori aia care nu se omoara ajung mult mai bn decat aia care se chinuie sa faca tot mai bine, dar noi, aia care ne-am chinuit avem alta perceptie a vietii si asta…valoreaza cat o mie de averi.

  8. Dintotdeauna a existat acelasi paradox in scoala: Copiii cu posibilitati materiale (ca sa nu zic „de bani gata”) n-au apreciat sansa de a invata pentru ca de fapt nu au avut „cap” pentru aceasta, iar cei cu oportunitati materiale precare, ori nu au fost „remarcati” din pricina acelor situatii pecuniare, chiar daca au luat invatatura in serios, n-au fost apreciati pentru seriozitatea lor.

    Apoi, mai e si „taxa de protectie” profesorala: iei ore particulare la materia „X” cu profesorul „X” ai note mult mai bune decat cel care prin eforturile proprii si cu ajutorul materiei cenusii folosite la foc continuu „se chinuie” sa tina pasul cu cei protejati.
    Chiulaii si fetele de bar sunt promovati dupa cat sunt de „cool” sau „trendy”, sau dupa calitatea apreciata…a nurilor din dotare !

    Unora ca acestia a merge la scoala este sinonim cu a merge la biserica adica, la fel ca in urmatoarea anecdota:

    Tatal catre fiu (fiica):
    -Cum a fost astazi la scoala ?
    Fiul (fiica):
    – Cum sa fie ! Ca la…biserica !
    Tatal (contrariat):
    – Adica ?…
    Fiul (fiica):
    – Cand ma intreaba profesorul, imi fac eu cruce, iar cand ii
    raspund eu atunci isi face el cruce…

    P.S.
    Oricum, despre anii de liceu, chiar…plumburiul Bacovia are doar amintiri frumoase. Altfel nu s-ar exprima ataaat de nostalgic ! Atat de poetic !

  9. Taareee.. 🙂
    Ani de liceu cand tii cartile in mana
    Si te crezi legendar….
    …… bibliotecar 🙂

    Sis’, melodia aia de la Taxi cu „I don’t give a…. duck :lol:” e geniala si e postata exact unde trebuie. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s