De dupa fermoar

Unul dintre cele mai enervante lucruri de pe aceasta planeta plina de contraste si de comportamente paradoxale este dorinta unor persoane de a-si spune parerea despre viata ta, chiar daca nu te cunosc indeajuns de bine, nerabdarea acestora de a-ti da sfaturi desi tu nu vrei asa ceva.

Ca niste maniaci, se infig in pieptul tau si incep sa sape adanc, cautandu-ti inima. Tu nu poti sa te aperi pentru ca mainile iti sunt legate, la fel si gura, caci „ei stiu mai bine ce e in sufletul tau!” si nu te lasa sa vorbesti, sa te opui lor. Sa fim seriosi… In afara de tine si de Dumnezeu, nimeni nu-ti poate cunoaste viata si framantarile.

Nu se opresc pana nu-ti ofera un ajutor de care nu ai nevoie, nu renunta pana nu te conving sa-i lasi sa-ti desfaca fermoarul inimii, desi tu vrei sa-l tii inchis, caci sufletului tau ii este frig si hotarand sa-l tii la distanta de toate parerile gratuite ale celor din jur, vrei sa-l incalzesti, insa nu, nu se poate, caci „ei stiu mai bine ce trebuie sa se intample cu viata ta”.

De multe ori obosesti nu atat din cauza faptului ca ceva te framanta ci din cauza luptelor seculare pe care trebuie sa le duci cu cei din jur, pentru ca ei nu inteleg din prima semnificatia exclamatiei: „Leave me alone!”.

Consider ca respectul trebuie sa se vada si in cazul situatiilor in care un om nu vrea sa-si ofere inima pe tava tuturor celor ce au chef sa despice firul in patru, sa disece pana afla tot, doar de dragul discutiei.

Uneori e bine sa fii lasat in pace pana simti nevoia sa vorbesti, pana atunci, intimitatea trebuie pastrata!

Anunțuri

11 gânduri despre “De dupa fermoar

  1. Mai, fetito, ai niste ganduri foarte profunde, iar expresiile pe care le folosesti atunci cand scrii sunt de o sensibilitate rar intalnita si originale.

    Sa (ne) mai scrii, ca te citim!

    O imbratisare calda de la George! 🙂

    Te iubim! 🙂

  2. Hello!

    Numele meu este Paul, am aproape 22 ani si iti citesc blogul de foarte multa vreme!

    As dori sa-ti multumesc pentru fiecare gand pe care l-ai scris si care a ajuns in inima mea.

    Chiar daca nu ai atat de mult timp cas a scrii, atunci cand iei o pauza, fa-o!

    As vrea sa-ti fiu prieten, daca imi permiti!
    Daca vrei, mai putem vorbi si pe mail!

    Pupici enormi, draga mea scriitoare! 🙂

    Paul

    • da, o am si intr-un format mai mare. Sa ti-o trimit pe mail? Sa-ti dau link-ul de unde poti sa-i dai „Save picture as”?
      Si mie mi-a placut. Mi s-a parut destul de sugestiva! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s