Copilarie marcata…

Ochi deschisi spre albastrul cerului…
Suflet in priviri ce cauta…
Copilarie fara glasul si zambetul mamei…

Pe scrisoarea vietii lui, ale caror randuri abia incep sa aiba coerenta, micul Petru, baietelul Madalinei,  este ca un timbru ce a primit stampila postala: „fara mama”.
Stiind ce inseamna sa primesti mangaierile mamei, sa-i auzi cantecul atunci cand te adoarme, povestile cand somnul naravas nu-l lasa pe Mos Ene sa vina, vorbele blande care vindeca atunci cand esti bolnav, prezenta ei atat de binefacatoare, sfaturile pline de dragoste mai tarziu, ma doare pentru sufletul nevinovat ce nu va stii decat din auzite, inregistrari, fotografii, cum a fost mama lui.
Poate asa cum ne amintim uneori ceva legat de copilarie, doar atingand o carte, simtind aroma unor fructe, sau cantecul greierilor, poate asa in subconstientul lui, va avea acolo, undeva, glasul mamei asa cum nu l-a auzit nimeni, ci numai el.

Nu stiu de ce dar acum mi-am amintit de Donald Zolan, cel care a vazut atat de bine sufletul copiilor.
Acum toate aceste picturi parca subliniaza durerea...

Anunțuri

28 de gânduri despre “Copilarie marcata…

  1. Uneori ma intreb ce ii determina pe unii oameni sa recurga la astfel de metode?! Si nu gasesc vreun raspuns. O singura intrebare iti trece prin minte la auzul vestilor de genul asta : „DE CE ?” . Cu intrebarea asta si fara raspuns la ea raman persoanele care trec printr-un astfel de caz.
    Cand esti implinit pe plan profesional, pe plan sentimental, cand ai un sot, un copil (pe care l-ai conceput si i-ai dat nastere prin straduinta imensa), o familie reusita, ce te-ar putea determina sa faci un asemenea gest? Se fac tot felul de speculatii in ceea ce priveste moartea Madalinei Manole. Unii spun ca ar fi intrat in depresii pentru ca nimeni nu era interesat de noul ei album, altii spun ca suferea de o boala incurabila de inima.
    Cel mai dureros e faptul ca ea insasi si-a luat viata, exact de ziua ei. A lasat in urma o familie, prieteni. Dar cel mai trist e faptul ca propriul copil nu o va cunoaste decat din poze si va respira „alaturi” de ea doar prin intermediul melodiilor ei.
    Dumnezeu s-o ierte, s-o odihneasca in pace si sa-i lumineze noul drum!

  2. Mie gestul ei mi s-a parut unul de egoism extrem… sa te sinucizi fara sa-ti pese de copilul pe care il lasi in urma… indiferent de motivele care i-au motivat aceasta actiune nu cred ca vreounul din ele o exonereaa de vina…

  3. Nu stii ce a fost in sufeltul ei, nu stii daca in acel moment s-a gandit la copil, sau poate ca a vrut sa o faca cu mult timp inainte, dar copilul a tinut-o!!! E trist, prea trist. Nu suntem in masura sa judecam gestul ei, pentru ca psihologie ea avea alte coordonate ale realitatii, daca a avut si curajul si lasitatea sa faca un asemenea gest!!!!

  4. As spune ca acest biet copil va avea o copilarie trista si o viata marcata …Pacat ca atunci cand ‘ne dorim’ un copil nu luam in calcul toata raspunderea pe care o avem.
    Ca sa nu mai spun ca, si-a tratat propriul suflet si pe Dumnezeu cu totala indiferenta. E foarte trist..totul.

  5. Sunt de acord cu Bogdan Epureanu. Si-n plus, ce explicatie va primi copilul cand va creste si va constientiza ce s-a petrecut acum? Ce ii va raspunde tatal sau atunci cand il va intreba DE CE s-a sinucis mama lui ?
    Eu am o cunostinta a carui tata s-a sinucis acum 2 ani. Nimeni nu stie de ce. A lasat un bilet de adio in care-si cerea scuze de la toti pentru gestul sau. Oare oamenii care procedeaza astfel, si anume cei care isi iau propria viata cu propriile maini nu se gandesc cata durere lasa in urma? Nu se gandesc cate lacrimi vor varsa cei dragi toata viata? Nu realizeaza ca lasa in urma intrebari fara raspuns? Sincer, mi se pare un act de lasitate sa te sinucizi. Curajos e faptul sa infrunti tot ce te apasa. In cazul depresiilor, cum am spus mai sus, trebuie tratament medical, deoarece despresia e o boala a psihicului. Depresia este una dintre cel mai des intalnite afectiuni din lume. Multi oameni cred ca aceasta boala nu se poate trata, dar multi dintre cei care sufera din aceasta cauza vor face tot ce le sta in putinta pentru a inlatura durerea, uneori, descoperind chiar tratamentul potrivit. Depresia este un termen general, care cuprinde o larga paleta de afectiuni psihice, de la starile proaste pana la sentimente de sinucidere. Poate in acest fel se poate explica gestul Madalinei Manole.

  6. @ tuturor prietenilor mei ce au comentat la acest articol:

    Este TRIST, DEOSEBIT DE TRIST TOTUL…
    Nu judecam…
    Pentru ca m-a durut nevinovatia celor doi ochi care vor intreba toata viata, de aceea am scris acest articol.
    Acum nu se mai poate face NIMIC.
    Cred ca intr-o familie, COMUNICAREA este deosebit de importanta.
    Cei dragi care au fost apropiati si au cunoscut-o, cred ca daca ar fi sfatuit-o cu dragoste, o puteau indruma spre medic.
    Nu este rusine sa ai o depresie; la fel cum orice organ din corpul nostru se poate imbolnavi, si psihicul poate suferi.
    Singur nu poti sa te ridici, ai nevoie de ajutor.
    Daca Madalina nu constientiza nevoia de ajutor, cei apropiati aveau in acest caz un mare rol. Nu si l-au asumat, n-au realizat ceea ce se intampla, nu-mi explic.
    Nu stiu de ce dupa prima tentativa de ce nu au apelat la ajutor specializat.
    Putea sa mearga in strainatate…
    Acum este prea tarziu.
    Un om care l-a iubit pe Dumnezeu, nu s-a mai gandit la sufletul sau.
    Preotul Cristian Pomohaci spunea cu tristete ( citez cu aproximatie):
    ” A fost vointa ei sa faca acest gest, nu pot sa ma rog pentru sufletul ei si sa spun sa-i fie tarana usoara”

  7. M-aş fi grăbit să spun că a fost un moment de inconştienţă, însă tentativa de sinucidere pare un gand care a măcinat-o de mai multe zile.Cum ai spus şi tu,persoanele din jurul ei,cei dragi,familie,prieteni,trebuiau să ia anumite măsuri.Probabil au mers pe ideea că nu va mai încerca,dar uite că acest lucru a fost fatal pentru ea.
    Sunt persoane care au crescut pe muzica ei si care sunt sigur că ar fi continuat să o asculte şi acum,indiferent cat succes avea în prezent.
    Un gest inexplicabil din punctul meu de vedere,mai ales că viaţa e un dar de la Dumnezeu,e nedrept să-i punem singuri capăt.
    Nu voi judeca gestul ei,nu putem decat să-i respectăm decizia.Odihnească-se în pace !

  8. a trecut ceva timp

    ultima data am vazut-o pe scena, eram la concert si vocea ei live mi-a ramas intiparita in minte………..

    nu plng usor dar cand am auzit ce decizie a luat am plans ca un copil

    si eu am 2 baieti si am plans mai tare cand ma gandeam la micutul care tocmai a ramas fara una din cele mai frumoase mamici din Romania.

    Dumnezeu sa o ierte !

  9. ” A fost vointa ei sa faca acest gest, nu pot sa ma rog pentru sufletul ei si sa spun sa-i fie tarana usoara”
    Mda, de parca daca ar fi zis el „sa-i fie tarana usoara” s-ar fi deschis toate cerurile. Dar daca esti un depravat toata viata si te calca masina merge un „sa-i fie tarana usoara” ?

    Intr-adevar, daca s-a sinucis, a lovit extrem de adanc in viitorul copilului ei. Si e o alegere egoista. Desi pare inexplicabil sa te sinucizi dupa ce ti s-a implinit un mare vis, acela de a avea un copil. Dar iarasi, nu vad vreun motiv pentru care cineva ar fi vrut s-o omoare. In fine, mass-media prezinta si ea ce i se ofera (cred eu in acest caz, in altele sunt multe alte filtre ce tin de tot felul de interese). Stiu ca am citit si ca de fapt acea precedenta tentativa de sinucidere nu a fost asa ceva, ci ca ea luase mai multe pastile pentru a nu-i da raceala copilului si a avut o reactie alergica la ele.

    Pe mine ma enerveaza ideea sinuciderii pentru ca e vorba de un om ce credea in Dumnezeu, un om diferit de tiparul artistului cu viata tumultuoasa, unul din ultimii reprezentanti ai unei categorii pentru care muzica insemna doar linie melodica si versuri si nu a fi un produs de marketing. Si totusi s-a dovedit atat de fragil in fata apasarilor. Tocmai ea, cea cu „Fata draga nu fi trista” …

  10. punctul de vedere (care mi s-a parut bun) al unui user de pe alt blog: {„Depresia e totuşi o boală gravă, care netratată, duce la sinucidere. Tu nu poţi să accepţi sinuciderea pt că, vorba românului, eşti întreagă la minte. Un om afectat de depresie, e cam într-o bujie. Pt el, orice lucru care i se întâmplă are conotaţii negative.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s