Nu mi-e dor de casa

Sunt plecata din orasul meu natal pentru o zi si un pic (adica maine dupa-masa ma intorc acasa). Nu mi-e dor de orasul meu, de aerul din el si pentru prima data nu mi-e dor de oamenii din el… mi-e dor doar de patul meu.

M-am „imbatat” cu aburii vacantei care ma ametesc, vreau actiune, vreau experiente neasteptate, vreau… vreau multe.

Au, tineretile mele! 😉

Parca pentru prima data pe metru patrat de vacanta 🙂 vantul sufla altfel: nu mai vibreaza in zadar in atmosfera, ci il simt ca energie…pozitiva, bineinteles.

Parca fiecare pas pe care il fac ma duce in alta lume (desi tot in Romania sunt ;)), parca imi vine sa sar si sa ma tin cu ambele maini de un nor, imi vine sa dansez, sa privesc cerul aproape instelat cu fisuri rosiatice luminate de apus de pe acoperisul celei mai inalte cladiri. Nu, nu e nebunie! E VIATA…si ea inseamna nebunie uneori! 🙂

Fotografia de mai sus am facut-o eu, cu manuta mea, acum o ora, de la geamul apartamentului in care stau. Este cineva atat de „maestru” incat sa recunoasca orasul in care sunt, uitandu-se la poza?

Hai sa vedem! Ghiciti?

Update:

Am spus ca pun o poza ajutatoare, nu? Iat-o!

(Nu, nu sunt in Brasov)

Anunțuri

16 gânduri despre “Nu mi-e dor de casa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s