Iubirea in orice limba

Scriam un comentariu ieri referitor la iubire.

Scriind, mi-a venit in minte un lucru de care nu mi-am dat seama niciodata si anume de faptul ca ori de cate ori pronuntam cuvantul „iubire„, numim absolutul, pentru ca iubirea inseamna absolut.

Auzim si citim de cele mai multe ori in literatura expresii precum: „Sublima iubire„, „Iubire nemarginita” si asa mai departe.

Atunci, daca iubirea inseamna absolut, asocierea ei cu un adjectiv puternic, nu creaza un pleonasm?

Eu sunt de parere ca nu. De ce?

Pentru ca uneori iubirea este atat de plina de pasiune incat simti nevoia sa-i evidentiezi adevarata valoare printr-un adjectiv, aici pleonasmul nefiind considerat o greseala, pentru ca daca inima suporta sa simta atat de multa dragoste, de ce nu ar putea sa suporte si graiul omenesc, menit sa descrie ceea ce simtim in primul rand?

Cand inima explodeaza de fericire, acea explozie se simte si in cuvinte…

Exact acest lucru i l-am scris respectivei persoane in comentariul pe care i l-am lasat pe blog si mi s-a parut interesant de mentionat si aici, pe blogul meu.

Voi ce spuneti despre acest nou descoperit „pleonasm al sufletului”?

Anunțuri

43 de gânduri despre “Iubirea in orice limba

  1. Eu cred că în iubire e permis orice. Tocmai pentru accentuarea intensităţii. Altfel, lingvistic vorbind, subiectul permite epitete. Semantic însă… De exemplu: „iubire adevărată”. Dacă nu e adevărată, nu e iubire, e altceva.

    • „Dacă nu e adevărată, nu e iubire, e altceva.”
      Parerea mea este ca iubirea este una singura, dar se manifesta in zeci de mii de moduri, in functie de felul de a fi al omului, dar daca nu-si are ca izvor sufletul, este in zadar.
      Iubirea care nu este adevarata, nu e nimic, as spune eu.

  2. „Cand inima explodeaza de fericire, acea explozie se simte si in cuvinte…” …in cuvinte pe blog, in comentarii … 😉

  3. Iubirea înseamnă totul!Şi oricît nu am încerca noi-oamenii să o descriem-nu putem,pt că nu sunt încă printre noi cuvinte care să ne poată ajuta să relatăm despre această minune venită de La Dumnezeu…

  4. mie îmi place sa cred ca iubirea e o zână! Una buna-buna! Una care știe ce-ți dorești …când iți dorești …și cu cine! 😀
    Iubirea e ca un copil. Simte ce vrea și mai ales vrea ce simte!

  5. Pingback: X «
  6. Bineanteles ca iubirea ar trebui sa exprime absolutul in sentimentele umane si este, atunci cand iubirea coboara din cer si darama toate obstacolele, instalandu-se definitiv in inima si suflet ignorand timpul..
    Salutari din Vrancea cu brate de flori pentru sensibilitatea ta, draga Gabriela.

  7. Nu cred ca exista pleonasm in iubire. In dragoste si in razboi e permis orice, asa ca orice cuvinte sunt frumoase pentru a ne exprima iubirea, daca ele vin din suflet. Interesanta ideea ta !

  8. Adesea, ne-ntrebam:Ce e iubirea?
    Iubirea-i tinerete. Iubirea e o lupta si-i tot ce-i bun in noi. La tinerete, alergi dupa iubire, adica, dupa o traire care te face sau nu te face fericit. Gusti din fructul ei, incercand sa te saturi de viata, tanjind la ambrozia din gura zeilor. Momentul iubire, mai ales:prima iubire, nu-l uiti toata viata. Apoi, iubesti copiii, iubesti varfurile vietii, in final, cel mai mult, il iubesti pe Dumnezeu si amintirile.
    Iubirea e insasi respiratie, uneori bauta dintr-un un pumn de lacrimi, care uda radacinile clipei, numita viata.Barbatul este un gand, femeia, o enigma. Curata clipa efemera din clipa vietii, idila fecunda a trairilor dintre un barbat si o femeie este:

    TINEREŢE
    de Marian Nicolescu

    Scârţâie neuns, ivăr grav, la poartă
    Tinereţea suie creste pe- Ararat,
    Iar femeia-şi plânge locul nearat
    Ce în bob de aur spic ursit îi poartă.

    Morcovul din poală dacă-l freci pe brânci
    Pe la dame zoaie de nectar de şoapte,
    Verşi în trilogia tragică din noapte
    Să-i ascuţi cu barda salcia din prunci,

    Saltă-ţi bunătatea la nivel de boltă.
    Suie deşteptarea pe-un altar de raze,
    Dişmuieşte-i lunii noapte-n patru faze
    Şi –ngrădeşte-ţi ura care te revoltă!

    ‘Neacă-ţi în pişcina tinereţii, frică!
    Sări în adâncime de curaj de nouri!
    Scutură femeii naşterea-n furouri!
    Rupe-i ombilicul supt din păsărică!

    Şi-oi uita târziul din patima sorţii.
    Şi-oi uita gâlceava ruptă din tăcere.
    Zână-de femeie: pa, la revedere!
    Zână-de femeie, din ivărul porţii.

    • Cat de amarat poate sa fie sufletul care nu mai crede in iubire si cat de sclipitoare e inima cand este implinita in iubire.

      Iubirea este una dintre binecuvantarile pe care Dumnezeu ni le da, chiar si cand nu I le cerem.

  9. Adjectivele despre care vorbeşti vin să întărească ceea ce omul simte atunci când iubeşte.

    Atunci când se scrie despre iubire, hop şi eu.

    Te îmbrăţişez cu mare drag!

  10. Cuvantul iubire este supralicitat. Nu inseamna nici absolut, nici totul nici nimic. Este o aprindere de moment, la care se cumuleaza: tensiunea din momentul respectiv, backgroud-ul personal (istoria personala v. alchimistul), disponibilitatea, starea de sanatate (trupeasca sau mintala), varsta. Restul este fictiune, metafictiune, literatura si chestii de bun simt la care aderam din conventii. Asta este iubirea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s