Asa, daca tot e iunie…

Asa, daca tot e iunie, si acum cateva zile am sarbatorit ultimul 1 iunie in care mi s-a mai putut spune „La multi ani!”, sa va povestesc putin despre un film pe care nu ma simt in stare sa-l mai vizionez nici acum cand sunt aproape adult.

Numele filmului este „It” si este un super-malefico-horror realizat dupa cartea cu acelasi nume a mirobolantului Stephen King.

Personajul principal este Pennywise the Clown, „atractivul” domn de mai sus. Dansul omoara copii in cel mai sadic mod, filmul avand un pronuntat caracter diabolic.

Desi a trecut multa vreme de cand am vazut intamplator acest film, desi de atunci am mai vazut multe filme horror cu mult mai inspaimantatoare, totusi, si in ziua de azi, cand sunt pe youtube si intalnesc scene din acest film, simt furnicaturi reci in tot corpul. Nu cred ca as rezista sa ma uit la el cap-coada.

Nu pot sa spun ca la 18 ani scenele din acest film mi se mai par chiar atat de scary, pentru ca este un lungmetraj vechi, insa amintirea sentimentului pe care l-am avut non-stop, timp de 2 ani, dupa ce am vazut acest film, imi pune capac, daca pot sa spun asa.

Nu puteti sa va inchipuiti cum este ca timp de 2 ani sa nu vrei sa iesi din casa neinsotit (nici chiar la joaca, in fata blocului), avand teama aceea ca in spatele tau este Pennywise. Imi era atat de frica…

Poate va intrebati cum am ajuns sa vad acest film?

Aveam in jur de 10-11 ani, poate nici atat, si imi aduc aminte ca era intr-o sambata seara, in timpul verii. Obisnuiam ca sambata seara sa fac baie, si cand terminam cu acest „ritual” eram gata pentru desene animate.

Tata era la servici, iar mama imi pregatea de mancare. Eu eram singura pe canapea.

Am aprins televizorul si am inceput sa butonez cautand canalul Cartoon Network, insa navigand pe cele 33 de programe tv. de atunci (din care un sfert erau canale de stiri), am ajuns pe PROTv.

Imi aduc aminte ca am vazut o secventa cu un clown simpatic si colorat care impartea baloane. M-a cucerit si am uitat de Cartoon Network. Iubeam atat de mult lumea circului, clownii.

Nu am reusit si nici nu am vrut sa vad tot filmul pentru ca mi-au trebuit doar 10 minute de film ca sa ma infricosez cu adevarat. Clownul dragut s-a transformat intr-un ucigas sinistru de copii, scenele difuzate din film fiind de o violenta rara.

Am schimbat canalul insa era prea tarziu. Scenele acelea se repetau din nou si din nou in mintea mea. Eram terifiata.

Nu va spun ca dupa aceea au urmat nopti multe in care ma trezeam transpirata si cu inima-mi rupandu-mi pieptul din cauza puterii cu care batea, caci il visam regulat pe Pennywise. La un moment dat am ajuns sa-l visez doar pe el, apoi, un timp,  nu am mai visat nimic.

Le spuneam prietenilor din fata blocului sa nu se uite la acest film.

Ei ma rugau sa le povestesc secvente din film, fiind baieti, iar eu nu puteam sa scot un cuvant despre acest film daca nu stateam pe banca sau langa un perete, la lumina. Simteam in permanenta nevoia sa am ceva sau pe cineva in spatele meu.

Cand mergeam seara in casa, pe scara blocului se intrerupea lumina, si de fiecare data tipam de frica. Eram ingrozita. Filmul nu-mi iesea din minte si mai mult, mi se parea real.

Alte dati, cum tata obisnuia sa ma plimbe cu bicileta lui prin oras (pana sa invat eu sa ma dau pe bicicleta mea), ajungeam si pe alei sau strazi mai linistite sau laturalnice. Tata mergea pe langa bicicleta, tinand-o de ghidon, era o liniste desavarsita, nu era nimeni in spatele meu si eu eram in faza aceea in care imi era teama de Pennywise. Imi este greu sa uit cat de mult imi doream sa ajung mai repede acasa.

In final, maturizandu-ma, am scapat de aceasta teama, insa m-am chinuit serios in acei doi ani.

10 minute de film si 2 ani de teroare, acest lucru intamplandu-se exact prima data cand mi-am ales singura canalul de televiziune.

Bad choice, dar de unde era sa stiu?

Cu cat patos povestesc, nu-i asa? Experienta proprie face totul.

Televizorul este un mincinos tocmai pentru faptul ca atunci cand esti copil, el te fascineaza si te inspaimanta in acelasi timp.

Azi, ori te uiti la Cartoon Network, ori la filmul „It”; e tot una!

Recent am citit ca postul CN a fost desemnat cel mai violent canal de desene animate. Si atunci, care e diferenta? Nu stiu…

Nu pot sa-mi inchipui cum ar fi sa am pe laptop un wallpaper cu Pennywise.

NOT GOIN’ TO HAPPEN! 😉

Voua v-a fost frica vreodata de un clown, Chucky, Frankenstein, something, anything? 🙂

Aaaa, „La multi ani!” tuturor copiilor! 😀

Soundtrack sinistru din filmul „IT”

Anunțuri

29 de gânduri despre “Asa, daca tot e iunie…

      • buna Gabriela! numele meu e Marius! si intamplator cautand editia veche de la Nemira a cartii „Orasul BantuIT ” am gasit acest blog ! Mi a placut la nebunie comentariul tau legat de acest film ..aceeiasi obsesie avand o si eu cand eram mic , ca si cu Twin Peaks de altfel .. sunt un mare fan Stephen King .. tocmai ce recitesc It ,o capodopera apogeotica , cum e si Shining de altfel ( ambele ecranizari)…As vrea sa schimbam cateva pareri ma gasesti pe facebook ! Marius Sabou ( Bukharest) , sau de ce nu aici !

  1. nu stiu, sa zic drept…. la 24 de ani inca ma mai sperii de chestiile astea!! nu pentru ce vad, ci doar din cauza efectelor sonore!! is sensibil la auz!! si reactionez foarte repede(adica in general reactionez repede…tocmai de asta ma puneau colegii ca portar…… eram un fulger in poarta!! ) =))

    oricum .. se stie ca 60% dintr-un film il face efectele sonore!! 😉

    • Intr-adevar, sunetul face totul, desi, daca asculti anumite coloane sonore ale unor filme horror (fara sa urmaresti filmul in acelasi timp), acestea pot deveni placute. Mie imi place enorm de mult soundtrack-ul din filmul Saw. Il ascult mereu.

      Am vazut un film horror prin iarna, la Tv., si mi-a placut mult, insa am uitat numele.
      Era vorba despre un cuplu care a fost rapit de o familie de maniaci care nu puteau avea copii. De aici povestea devine un cosmar pentru acel cuplu: incep torturile. Filmul e inteligent!

      Nu prea ma uit la horror-uri dar si cand ma uit…..aleg un film bun. Imi plac thriller-urile in general pentru ca sunt psihologice.

      Aaaa, apropo, daca vei auzi vreodata de filmul „The strangers”, nu te uita la el decat daca te simti in stare. Eu l-am vazut (nu am ramas cu urmari), insa a fost de un sadism greu de imaginat.

      Toate cele bune! 🙂

  2. oau, 10 minute te-au bantuit 2 ani 😦
    eu nu am avut un film din asta care sa ma ingrozeasca tapan cu cosmaruri si tot tacamul… thank God!
    soundtrackul e destul de spooky :-s
    iti recomand o mini serie de filmulete de groaza : FEAR ITSELF. Nu sunt cine stie ce, insa merita vizionate.
    ps: nu se compara mizeria de CN de azi cu CN-ul nostru. Noi aveam Cow &Chicken, J. Bravo. I am weasel si din cand in cand chiar si Tom si Jerry. Copilasii de azi au numai ciudatenii (ben-ten, nush ce asemanator cu songocu, ceva ca transormers…)

    • Intr-adevar, azi, daca vrei sa te mai delectezi cu un desen animat, nu prea poti. Eu mi-am descarcat pe DVD-uri desene vechi la care ma uitam, si doar asa pot sa le urmaresc (sau pe youtube), pentru ca desenele de acum sunt porcarii mari.
      Ma mai uit pe Boomerang, desi am acusi 18 ani. Maturizarea nu consta in a nu te mai uita la desene. E bine sa ramai vesnic copil, acolo, in inima ta, altfel cum vei putea sa te bucuri de timpul pe care il vei petrece cu propriul tau copil (si cu jucariile lui ;))?
      Cunosc tineri care nici nu vor sa mai auda de desene animate, dar sunt extrem de imaturi in gandire.
      Mai bine copil la suflet decat la minte, ca sa zic asa.

      Apropo, eu am o pagina (sus, sub numele blogului- Gabriela Elena); ii spune „Old cartoon intros”. Am creat-o pentru mine si pentru cei care intra pe acest blog. Mi-am realizat propria colectie de desene animate la care ma uitam cand eram copil si pe care le pot accesa mai usor asa.

  3. citisem o carte semnata John Saul – Furia oarba! Despre o papusa de portelan posedata …. Brrrr
    Stiu ca de-atunci, parca nu-mi mai plac papusile de portelan … nu e teama! habar n-am ce e !

    Duminica placuta!

  4. Bine ai revenit!
    Nu am vazut filmul si nici n-as vrea sa-l vad.Nu-mi plac scenele horror, le evit.
    Citind povestea ta, le dau dreptate celor de la CNA care amendeaza si interzic astfel de scene violente la ore destul de timpurii.
    Mai cred ca parintii ar trebui sa fie mai atenti cu copiii lor, din pacate, nu prea o facem 😦
    O duminica frumoasa!

    • Am revenit, am revenit! 😉

      Parintii mei au fost intotdeauna atenti, poate prea atenti cu mine.
      Oricum, daca e sa judecam parintii, ei nu pot fi in permanenta cu ochii in patru la ce face copilul.
      Parintii mei au gasit solutia: de mica m-au invatat ca trebuie sa fiu responsabila, sa-mi tin cuvantul atunci cand il dau si intotdeauna mi-au aratat ca au incredere deplina in mine si in gandirea mea. Nu am vrut sa-i dezamagesc si nici nu am facut-o! 🙂

      Multumesc! Sa fie frumoasa si pentru tine! 🙂

  5. Subiectul acestei postari este preocuparea fiecarui parinte. Pe zi ce trece este tot mai dificil sa gasesti „povesti” potrivite varstei. Aproape ca nu mai exista desene animate fara violenta de toate tipurile.
    Totusi, poate ca cei doi ani de chin au fost reactiile adverse la vaccinul ororilor venite prin televizor.

    • Eu sunt fericita ca ai mei, in special mama si bunica, atunci cand eram micuta, imi spuneau zilnic povesti, unele chiar inventate. Si acum mai radem amintindu-ne de ele. Pot spune ca am petrecut, petrec si voi petrece mereu un timp exceptional impreuna cu familia mea. 😀 Am luat tot ce a fost mai bun din fiecare secunda.

      Sunt o fire foarte lipicioasa! 🙂

      Deci, resurse se gasesc, doar imaginatie trebuie sa ai! 🙂

  6. Din 2002 pana acum, am „progresat” din punct de vedere al multitudinii „canalelor” TV !. Este adevarat ca nu toate canalele sunt programe bine gandite si intocmite, in adevaratul sens al cuvantului. Cele mai multe insa, raman,pur si simplu „CANALE”, cu mirosul lor pestilentiat de dejectii non-culturale, non-etice, non-morale, non-spirituale si care se adreseaza doar unui deplorabil esantion de consumatori care nu au cu ce-si umple vidul de cultura, vidul spiritual, vidul moral… Agresivitate acestei „nise’ obscure si nu mai putin obscene, se adreseaza numai acelor care „pun botul” la astfel de…defecatii ! Pentru ca, „esti doar ceea ce consumi !” Este de inteles, Gabriela, reactia ta la astfel de filme ( de data aceasta) care se pretind a fi „artistice”, dar desprinse din panopticul expozitiilor de la Institutul de Medicina Legala „Mina Minovici” sau din romanele lui Kafka…, din studiile efectuate de Freud… Filme de acest gen, vor soca intotdeauna pe cei care vor sa sarbatoreasca ziua de intai iunie chiar daca sunt la varsta maturitatii si uneori, toata viata. Nicolae Iorga spunea:’ Sa nu savarsim pacat omorand inocenta copilului din noi !”

  7. Am citit cartea. „Oraşul bântuIT” se cheamă. Avantajul cititului este că te poţi opri oricând şi s-o reiei când te-ai mai liniştit. Asta dacă vrei.
    Stephen King e unul dintre autorii mei preferaţi, deşi alte cărţi horror n-am citi în afară de cele scrise de el. Nici la filmele genului nu mă uit, pentru că, de dragul unor scene şocante, se face rabat la alte calităţi pe care le cer unui film.

  8. Daca va doriti sa nu fiti traumatizati va recomand sa nu va uitati la orice film din seria The Grugde.E de a dreptul sadic,violent,iar coloana sonora creste efectul groazei cu 75%!Au trecut 2 ani de la vizionare si inca am simptomele pe care le-ai avut si tu! 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s