Rasoterapie cu morala

“Ma grabesc sa rad, ca sa nu fiu silit sa plang” Pierre Beaumarchais

“Rasul si veselia sunt piperul si sarea vietii si, in acelasi timp, singurele lucruri omenesti.” Calistrat Hogas

“Rasul e ca soarele: alunga iarna de pe chipurile oamenilor.” Victor Hugo

“Rasul este jogging intern.” Voltaire

“Rasul este cel mai sigur examen al sufletului omenesc.” Mihailovici Dostoevski

“Sa Radem, caci pana la urma cu asta ne alegem.” Voltaire

Anunțuri

46 de gânduri despre “Rasoterapie cu morala

  1. Si eu am realizat abia de curand(din pacate) cat de importanta e gandirea pozitiva si cat de mult poate ajuta un zambet.
    Da,clar si rasul are rostul lui.Si cred ca oamenii care rad si fac mereu haz de necaz sunt mai sanatosi. 😕

      • aproape de fiecare data, atunci cand gasesc astfel de filmulete, le vizionam impreuna.
        uneori folosim proiectorul.
        de fiecare data da verdicte…. foarte rar este ingaduitor.
        exista numai bun sau rau! deocamdata!

        nuantele de gri mai trebuie sa astepte.

  2. te rog sa ma crezi, intotdeauna este o poveste, in spatele povestii….

    am momente in care simt ca nu mai am putere, insa, ma tine putin!

    copilul imi da toate semnele ca merita sa fac orice sacrificiu!
    numai sa mi-L tina Dumnezeu sanatos!

    • Banuiesc…dar singura investitie care merita intr-adevar facuta este aceea in copii: spiritualitate, afectivitate, comunicare, educatie, material…si lista poate continua mult.
      Acelasi lucru l-am vazut la parintii mei, de aceea cunosc, apreciez, respect si IUBESC.
      Este epuizant uneori, dar ce satisfactii vei avea cand va fi mare….. 😛

      • spre nepublicare:

        exista o latura aproape tragica, despre care nu o sa vorbim niciodata! am lacrimi in ochi, si nu trebuie sa resimti nicio vina pentru asta!

        vino sa ne vezi ultimele bucurii!
        „n-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit”

  3. Neah, rasul nu ingrasa… dimpotriva!
    Sa vezi ce lucrezi abdomenul razand. 🙂
    Asa, ca sa rezolvam misterul.

  4. Imi aduc aminte o intamplare din copilaria mea. Vizionam un film, o drama. Emotia si sentimentele pe care le traiam in fata ecranului, in fata actiunii in desfasurare se contopisera cu fictiunea regizata atat de frumos, traiam in lacrimi povestea… Un singur spectator, radea in hohote la fiecare punct culminant si tensionat al dramei in desfasurare. M-am uitat un timp la el, incercand sa-i inteleg manifestarea anacronica. Intr-n sfarsit am inteles: bietul de el, nu radea el ci…dublura lui. El suferea si suferea din greu. Dedublarea de personalitate insa, radea in hohote…
    Este adevarat ca uneori rasul ingrasa, dar ce ne vom face cu atatia obezi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s