Unde imi sunt cheile?

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele,..”, oops, nu asa trebuia sa incep. 😉

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand imi gasesc lucruri pe care mi le-am pierdut prin casa, ma bucur ca si cand as fi primit un cadou.

Una dintre „marile” probleme cu care ma confrunt este faptul ca imi pierd cheile: prin posete, gheozdane, haine, si exact atunci cand am nevoie de ele mai mult, nu le gasesc. Sunt o fata ordonata, insa cheile reprezinta de fiecare data  pentru mine un impediment atunci cand vreau sa ies afara, pentru ca niciodata nu le gasesc la locul lor. Uite, de exemplu acum nu stiu unde mi le-am pus. 😀 😆

De cate ori nu s-a intamplat sa imprumut cheile parintilor pentru ca ale mele erau undeva „in lumea larga”… :D.

Cel putin nu mi-am pierdut cheile afara. Primele mele chei le-am primit cand eram in clasa I. De atunci nu le-am mai schimbat.

Cred ca sunt una dintre putinele persoane care nu-si pierd lucrurile in oras, ci si le pierd prin casa. :mrgreen:

Oricum, nimic nu se compara cu bucuria pe care o simt atunci cand imi gasesc cheile. Topai, rad, tip, fac dansul ploii, orice. Ai mei s-au obisnuit deja, iar mie a inceput sa-mi placa. 😀 Sunt o tipa sugubeata. 😉

Voi? :-??

Anunțuri

60 de gânduri despre “Unde imi sunt cheile?

  1. Din fericire nu imi pierd cheile.
    Cand intru in casa ori le arunc pe masuta, ori pe pat… deci trebuie sa le gasesc. :))

    In schimb nu gasesc multe alte lucruri… si cand o fac, ma simt ca tine, ca si cum as primi un cadou. :))

    • Cred ca la mine o cauza o reprezinta si motanelul meu, Brucelee, care ma intampina cu drag, ca si un catelus.
      Se intoarce acolo in coridor, cand intru in casa, cu burtica in sus, miauna, toarce de bucurie, pentru ca am venit…
      Atunci cum sa nu uit unde mi le pun ❓ 😛

  2. legat de chei eu am o fobie: sa nu le pierd, si nu, nu in sensul de pierdut pentru totdeauna; mai degraba sau uit unde le-am pus (definitia pentru un lucru pierdut….?)
    ca urmare cheia de la masina sta numai si numai pe scaunul din dreapta si cand o incui numai si numai langa televizor. Ai mei stiu asta si stiu ca nu au voie sa o mute.
    Iar cheile de la casa in scrumiera de la masina 😀 pentru ca atunci cand incui si plec, deobicei plec cu masina; insa si daca plec pe jos, le pun tot acolo si arunc cheia de la masina pe scaunul din dreapta 😐
    ->> problem solved 😀

  3. Hmm, eu imi pierd lucruri d’astea marunte pe la scoala sau pe unde mai merg eu.
    De chei si telefon am mare grija (sunt paranoia daca le pierd) :)) Ma gandesc la un tip musculos, cu tatuaje care ma vede ca mi-au cazut cheile, apoi ma urmareste spre casa si noaptea intra si bang bang, cine stie ce face :))) [Gandurile astea mi se trag de cand eram mica, de la o emisiune cu crime din miezul noptii fiindca acolo era prezentat un caz in care o persoana a intrat in casa unui prin geam coborand de pe bloc la etajul 7). :)))

    • Si eu am paranoia asta. =))

      Cand eram mai mici, a pierdut amma cheile ( 😆 ) si un vecin mai sprinten ne-a ajutat, intrand de pe balcon.
      S-a urcat din balconul de la vecinii de dedesubt in balconul nostru…

      Cand am vazut cat de usor se catara un om… mi-a ramas in minte. Cineva destul de agil imediat poate sa urce din balcon in balcon… si mai ales vara cand sta toata lumea cu balconul deschis…

      Si in februarie am mai patit ceva… la noi in bloc, din doua in doua etaje e in loc de ghena debara. Eu am debaraua de pe etajul meu. Era usa solida, cu doua yale. Si intr-o dimineata, cand plec de acasa, o vad sparta. Trasesera de ea pana s-au smuls yalele. Si nimeni nu a auzit!!! Nici macar eu…
      si atunci aveam cam acelasi tip de usa si la casa. Stateam cu usa inchisa de la intrare de 7 ori si cu usa de la camera inchisa cu cheia. =)) Asta e paranoia. :))

      • @ Read.my.mind
        @ DianaEmma

        Adevarul este ca si eu am auzit o stire de genul acela cand eram mai mica. Oricum, bine ca nu m-a „traumatizat” :lol:….Stiam ca lucrurile acestea se intampla cel mai des la parter. Atunci era o vreme in care hotii erau mai lenesi decat sunt azi! 😉

        Diana, am vazut pana si scari de bloc care au yale rezistente de otel si tot tacamul, dar care nu sunt inchise pentru ca locatarii nu se obosesc.

        Si la urma urmei, poti sa te blindezi in casa cat vrei…Daca hotu’ stie sa intre, intra.
        Vaaai, il stiu pe unu’ care a primit telefon la 3:00 am ca firma i-a fost „sparta” de hoti. Omul, buimac de somn, s-a imbracat in goana mare, a fugit la firma si cand a ajuns acolo a constatat ca a fost alarma falsa. Aia trezire…. 😉

      • Adevarul e ca era si inchisa bine.
        A trebuit sa faca usa praf in zona yalelor… erau numai aschii si bucati de lemn tot holul.

  4. eu am o problema cu telefonul.. adica o pot numi fobie.. mi-e frica sa nu-l pierd si tot timpul am o obsesie de a-l cauta.
    iar legat de lucruri pierdute prin casa sau in afara ei.. ewhee sunt multe care le-am pierdut si mi-am adus aminte dupa ani ca nu le mai am , de explm aveam o bluza alba cu dungi negre si mi-am adus aminte .. ca o aveam 😀 dar nu stiu ce sa intamplat cu ea.altele pierdute si gasite pe sub pat .. 😀 sunt comori..ma bucur de ele ca un copilas

    • Cand iti pierzi lucruri primesti mai multe „cadouri” decat cei care nu si le pierd. Eeeeh, acum nu trebuie sa divulgam secretul: CADOURILE SUNT DE FAPT PROPRIILE BUNURI REGASITE.

      Referitor la telefon: eu am momente in care chiar imi doresc sa nu il fi avut sau sa scap de el. Prea multe raze…..si apeluri. 🙂

      Rusine sa-mi fie, eu mi-am pierdut o data, O SINGURA DATA :D, un inel de argint prin casa si nici in ziua de azi nu l-am gasit. Cine stie pe unde e, sarmanul!? 🙂

  5. Pingback: PROPUNERE «
  6. Imi place ce ne povestesti! 🙂
    Cred ca ar trebui sa ai doar un loc in care sa-ti pui cheile.Sa nu-l schimbi.
    Ieri am patit si eu una.Nu stiam unde e telefonul, desi n-am fost plecata nicaieri.
    L-am cautat peste tot .Pana la urma mi-am adus aminte ca era la incarcat.

  7. 🙂 mai obișnuiesc și eu sa uit unde pun cheile, însă niciodată nu le-am pierdut! Nici cheile și nici altceva! Eventual trenul …. 😀
    Duminica plăcută!

    • 😆

      Eee, acum, daca pierzi trenul nu-ti poate intra nimeni in casa…
      Daca se intampla sa-ti pierzi cheile, si inca AFARA, trebuie sa inlocuiesti yala.
      O duminica placuta sa ai si tu! ;))

  8. la mine 😛

    cheile de la vila de la predeal??

    cheile de la bmw-UL x5 ???

    HAVE A NICE DAY 😉

    apropo :ala unu si bun e de pe la tine de pe blog??

    • cheile de la yacht??

      cheile de la jurnal??

      cheile de la valiza??

      cheia de 16??

      cheita de la ceas??

      cheia de la cutia postala??

      cheia de la serviciu??

      cheia de la uscatorie??

      cheia de produs de la Windows 7??

      cheile Raiului??

      ….. o intreaga colectie de chei…. 🙂

      Da, tipu’ care zice ca e unu’ si bun, a fost si pe la mine….Va cunoasteti?? E Bogdan? 🙂

  9. De fapt… eu pot sa ma laud ca nu mi-am pierdut cheile niciodata.
    Dar asta nu inseamna ca nu am ramas pe dinafara.
    Mereu am avut yala automata, din aia care se inchide fara sa ai nevoie de cheie. Si daca uitai cheile, stateai si te uitai la usa. :))

    • pai nu costa mult…. doar vre-o 20.000 de Euri 😉

      daca nu …poti face o casa la „inalta tensiune”;) e buna si aia! ca daca intra hotii la furat… sigur nu mai scapa :)))))

      • 😛
        Hai ca m-ai facut sa rad… 😆
        Ma si vedeam cocotata cu casa pe ceva stalpi de inalta tensiune!
        Descurajam orice tentativa de furt!
        Hi, Hi, hi…

  10. voi va bucurati ca le pierdeti??? si eu m-am bucurat …. am plecat la plimbare pe jos…. dar in loc sa le bag in buzunar…le-am tinut in mana!!! (cum in perioada aia eram dus departe cu gandul….. acu vreo 10 ani)M-am plimbat eu 2 ore ..cu cheile in mana, nici nu mai faceam caz ca am ceva in mana! Cand am ajuns acasa .. ma apuc sa caut cheile..prin buzunare…. am pierdut cheile, cauta in fata cauta in spate… Zic, mo ma intorc sa caut cheile pe drum.Dupa 50 de metri… am observat ca am ceva in mana stanga!!! erau cheile :)))) =)))

  11. Pe vremea lui Ceasca, toti copiii erau cu cheile legate la gat, pentru inlaturarea efectelor secundare datorate pierderii cheii. 😆

    • Mi-a facut placere cadoul muzical primit de la tine!
      Iti multumesc frumos!
      Intr-adevar nu stim cum este mai bine cu chei, fara chei…
      Totusi eu cred ca fiecare suflet are o cheita a lui care este daruita candva…unui alt suflet. 🙂

      Postez si versurile :

      SUFLET FARA CHEI
      Ducu Berti

      Trece toamna, iarna, vara si in inimi urca seara
      Vantul canta in nestire peste glezna ta subtire
      Palma mea in rugaciune peste sanii tai apune
      Si visez ca esti aieve vas de aur plin cu seve
      Cand de fapt esti amintire, tu si glezna ta subtire
      Mana vai, pe strune-mi moare si pe tine nu te doare.

      Refren:
      Hei, suflet fara chei
      Fara porti si fara ziduri,
      Lasi in urma numai riduri.

      Trupul tau cu gust de miere lumineaza-n incapere
      Din alt timp din alta viata care se destrama-n ceata
      Doar la mine in cuvinte doarme coapsa ta fierbinte
      Versuri Ducu Berti – Suflet fara chei
      de pe http://www.versuri.ro
      Doar in cantec te mai am, mar aprins lucind in ram
      Si mi-e dor si mi-e pustiu si ma-ntreb daca sunt viu
      Mana vai, pe strune-mi moare si pe tine nu te doare.

      Vine vara, iarna vine, numai tu nu vii la mine
      Trupul tau ca o vapaie nu-mi mai intra in odaie
      Steaua-mi bate in fereastra unde-i umbra ta albastra
      Unde-s pasii tai cei dragi, sanii mirosind a fragi
      Si mi-e frig si mi-e amar si ma chinui in zadar
      Mana vai, pe strune-mi moare si pe tïne nu te doare.

  12. Toata lumea este posesoare de chei ! Mari, mici, diferite unele de altele !
    Pentru un om, posesor de cheie, in primul si in primul rand trebuie sa posede (nu sa fie posedat) cheia cunoasterii de sine si a semenilor; cheia de cunoastere a intelepciunii ! Dar cea mai importanta este cheia de interpretare a sensului vietii, sensului expresiilor folosite, a cheii de manifestare umana, a cheii de interpretare logica a unui adevar temporar sau vesnic…Depinde cat de bogat vrei sa fii in chei, mici, mari si atat de diferite…

  13. am o problema pierd lucrurile mici cum ar fi cercei inelele si stiu eu mai ce o data mi-am pierdut cheia de la masina si trebuia sa ajung la o sendita foto si am intarziat 1 ora pentru ca nu leam gasit decat in masina si a trebuit sa imprumut cheile iubitului meu pt ca avem aceias masina si in aceias zi am pierdut inelul de logodna ,
    si am inebunit dar ma calmez si ori sparg o farfurie ca sa ma calmez ori inporc un pahar invers si il gasesc usor imi vine in minte sa fac un lucru si ma duc si il vad ca din senin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s