Mai aproape de cer

Am avut o unica revelatie…

Sufletul meu a parasit pentru un moment, impreuna cu toate dorintele mele, lumea de jos, si s-a indreptat sub forma de vapori, iar mai apoi sub forma de fum si scrum in vant, catre cer.

Mi-am urmat sufletul si am continuat sa urc treptele anevoioase ale piramidei vietii, insa cu un alt scop, si desi drumul mi se parea cumplit, extenuant, am reusit totusi in ascensiunea mea sa-mi inchipui cum va fi sus.

Privind catre cerul aburind de mister, drumul a inceput sa mi se para mai usor, mai placut de parcurs, caci cerul nu urca mai sus decat era si stiam ca intr-un final il voi putea atinge.

Cu cat urcam, vantul sufla mai impotrivitor, dar sufletul meu ramanea cald in invelisul unei dorinte arzatoare, aceea de a ajunge la destinatie si de a ma odihni…

Frumuseti nebanuite se ascund intre cer si pamant, si numai cel ce le cauta in afara splendorilor comune omului, isi va bucura sufletul cu privelisti ce nu au mai fost vazute decat de Dumnezeu.

Cu cat ma apropiam mai mult de sfarsitul sirului de scari ce ramanea in urma si se ascundea in abis, sub ceata, pe masura ce urcam, cu atat imi scanteiau mai mult ochii de fericire si de multumire ca scopul calatoriei mele se va definitiva in celest, unde visurile se implinesc pentru cei ce au strabatut limita dintre terestru si univers plini de speranta ca nu vor ramane fara rasplata pentru increderea lor.

Iata, o calatorie pe care nu as rata-o pentru nimic in lume!

O melodie pe care o ascult cu ochii in lacrimi…

Anunțuri

23 de gânduri despre “Mai aproape de cer

  1. O ascensiune mitologică! Și perfect posibilă în ce te privește. Trebuie doar să așezi bine piciorul și să nu te uiți în urmă.

    Am putea face schimb de linkuri; un blog plin de sensibilitate și curățenie sufletească. La veselă citire.

    • In primul rand iti multumesc pentru vizita, esti o persoana foarte calda si chiar ma bucur ca incepem sa ne cunoastem.

      De atatea ori incercam sa nu ne uitam inapoi atunci cand vrem sa urcam, insa in viata se intampla sa apara necazuri si indiferent ca suntem pe punctul de a pasi pe a 70-a treapta sau pe a 100-a, este aproape imposibil sa nu ne intoarcem macar o clipa spre viata din trecut si sa oftam dupa ea, cartind.
      Totusi, atunci cand ne alegem idealurile, ar trebui sa fim determinati sa facem si sacrificii pentru a ajunge in varf. Cu toate acestea, firea umana ne impiedica sa fim perfecti.

      PS: Da, mi-ar face mare placere sa schimbam linkurile;
      Iti multumesc pentru aprecieri si sa stii ca iti urmaresc blogul cu drag.

      Cu respect,
      Gabriela

  2. Pentru a intelege ceea ce tu simti, am urcat alaturi de tine, „treptele piramidei vietii”, am ascultat muzica astrelor, urcand, si cred ca am inteles frumusetea desavarsirii vazuta de sufletul tau! 🙂

    Scrie, scrie, scrie Gabriela!
    Dumnezeu te-a binecuvantat cu acest dar!
    EU MA BUCUR PENTRU TINE! 😀

  3. ai ochii prea frumosi ca sa-i lasi prada lacrimilor.
    orice calatorie este utila, dar, daca poti, trebuie sa faci din ea superlativ…. ca sa fii mereu mai obligata!

  4. „Mi-am urmat sufletul…catre cerul aburind de mister…” este expresia cu care m-ai cucerit, Gabee ! Expresivitatea partasiei inseamna cu adevarat partasie si nu un insipid „fellowship”, scurt si americaneste… Ma bucur ca nu esti prima aspiranta la cer iar treptele urcate, fie ele si in vis, nu ti se par anevoioase iar vantul impotrivitor nu te poate disloca din piramida credintei, pentruca tu esti (chiar si vis) una cu piramida, parte integranta de stanca ce domina mileniile. Poti exclama si tu ca si patriarhul Iacov de altadata, cand cu capul asezat pe o piatra in loc de perna visa scara cerului, scara pe care fapturile ceresti (ingerii, mesageri ai lui Dumnezeu) urcau si coborau aducand vesti de la Cel Sfant pentru oameni si, ducand de la ei raspunsul visului lor despre cer: „Cu adevarat Dumnezeu este in locul acesta si eu n-am stiut !” Cand constientizezi prezenta lui Dumnmezeu in locul in care visezi despre cer, loc in care te inchini cu toata evlavia si speranta credintei, aceasta se cheama partasie,aceasta se cheama revelatie si nicidecum un act involuntar de impietate…

  5. Bună Gabriela!
    Sunt încântat peste măsură că ți-am descoperit blogul. Scrii cald și ești îndrăgostită de cuvântul spus ori scris. Observ cum cauți între nori chitesențe de vis printr-un alambic al visării, printr-o alchimie știută doar de tine. Felicitări pentru munca depusă de tine pe acest blog. Nu știu dacă am făcut bine ori nu dar am adăugat blogul tău la mine la blogroll. În cazul în care ți se pare că am procedat bine te rog dacă dorești să îmi bagi și mie datele link/nume la tine. Link http://cosminstefanescu.wordpress.com iar numele este Cosmin Ștefănescu’s Blog
    O seară minunată!… plină ochi de visări poetice…

    • Buna Cosmin!
      Ma coplesesc frumoasele ganduri si deosebitele tale aprecieri la adresa mea.
      Ce pot sa spun…
      Iti multumesc frumos. 😀
      Si eu te-am trecut la blogroll si…vom face schimb de visari poetice in proza, in versuri, cum sufletul va alege.

  6. Pingback: Rai sau Iad?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s