Cand uscatul s-a impacat cu marea

Fecioara de nisip s-a intins pentru o vreme pe faleza cea tacuta. Buzele-i crapate stau acum nemiscate, iar cioburile de scoici si praful de pietricele stralucesc in timidele raze de soare ale asfintitului. Rochia cea lunga ce se ridica sub puterea vantului ca un voal de amintiri ale marii, se lasa sfasiata de catre pasi: aventuriere si pribege urme ale celor ce nu pierd din vedere orizontul.

Se apropie seara…

Valurile cad sfarsite pe nisip in fosnet de stele albastre si se sparg in adancimile lor, inghitind uscatul. Faramele de scoici se-adapa dintr-un val, saturandu-si setea, iar pietricelele mii isi inmoaie vesmintele nou primite in spuma tulbure a serii.

Fecioara de nisip ingenuncheaza… Isi uda paru-n bezna noptii si-l lasa sa cada negru pe umeri. Paseste prin apa si se aseaza pe ultima licarire din lumina Soarelui. Comori uitate ale marii ii saruta talpile de aur si o incoroneaza stea a noptii, imparateasa marii ce a innoptat, Luna.

Coroana i se aseaza singura pe frunte: o orbita a unei planete pe care in fiecare seara poposesc stele cazatoare si un meteorit, piatra cea mai scumpa din coroana Reginei.

Uimita, stau pe locul incalzit de Fecioara nisipului si ma uit acum la ea, la cea care a infrant talazurile grele ale marii si este incoronata Luna. Iata, uscatul s-a impacat cu marea si si-a numit regina. Noapte buna!

Anunțuri

21 de gânduri despre “Cand uscatul s-a impacat cu marea

    • Stii Xaender, uneori nu este nevoie de prea mult ca inspiratia sa-si faca simtita prezenta, sa-ti vorbeasca si sa-ti umple sufletul de frumos, pe care simti bucuria sa-l impartasesti si prietenilor tai! 🙂
      Ma bucur ca ti-a placut ceea ce gandul meu a plasmuit -Fecioara de nisip- si intreaga ei poveste… 😛

    • „Penita” ar scrie muuult, poezie, proza, dar timpul imi sta impotriva deocamdata cat principalul job este acela de elev! 😉
      Ma bucur insa cand ceea ce scriu, cand am timp, este lecturat de prietenii mei! 😀

      Va doresc o duminica frumoasa, tie si viitorului tau scolar! 🙂

    • Pana acum eu n-am stiut de aceasta sarbatoare a Junilor Braşovului.Acum am aflat.
      Ma bucur ca fecioara mea de nisip in imbratisarea ei cu marea, este ispititoare si pentru tine. 🙂

  1. Apropo de tema abordata de tine, foarte frumoasa marea! Cred ca nu ar fi zi sa nu ma surprinda si sa ma faca sa ma avant in ea…
    Interesanta si interpretarea aleasa pentru micuta povestioara.

  2. Fecioara de nisip este de fapt chiar simbolul impacarii cu marea. Nimic nu poate pune mai bine stavila talazurilor inspumate ale marii decat umilele fire de nisip care limiteaza inaintarea valurilor spre uscat. Parca ar spune: „PE AICI NU SE TRECE !” Imbinarea armonioasa dintre nisip si mare inseamna implinirea termenilor convietuiri: IN PACE ! Pentru ca, oricat ar fi valurile de furioase si zbuciumate, toate se calmeaza la tarm, cand contempla frumusetea „fecioarei de nisip” ! O frumusete feciorelnica ce imbratiseaza lacom marea…

  3. S-ampacat uscatul cu marea?
    Sau au facut doar un armistitiu…adica acum nu mai sunt talazuri ci doar valuri care discuta soptit cu nisipul? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s