Vreau povestea mea!

Exista perioade in vietile noastre cand facem lucruri care sunt obligatorii insa nu ne plac. Exista momente cand viata devine monotona, cand nu mai simti parfumul iubirii, mangaierea cerului ce iti lumineaza chipul.

Vreau poezie in viata mea. Vreau nu doar sa scriu poezia, ci vreau sa o si traiesc. Imi doresc ca maine, cand ma trezesc dimineata, viata pe care o traiesc azi sa fie transformata in basm. Vreau sa ma trezesc cu bucurie in suflet, cu lumini ce au rasarit din preaplinul sufletului, asezandu-se pe seninul ochilor. Vreau sa simt ca traiesc!

Vreau sa ard! Vreau sa simt cum focul ma mistuie. Vreau sa plang de bucurie, si lacrimile sa-mi linisteasca sufletul!
Se va implini vreodata aceasta dorinta? Vreau sa strang in brate persoanele pe care le iubesc, cu atata putere incat orice tristete sa dispara. Am nevoie de timp! Am nevoie de timp!

Vreau sa merg mai departe! Vreau sa vad cum va fi ziua de maine! Vreau sa gust din maretia fiecarui zambet! Vreau sa spun mai des: „Te iubesc!” .

Iubesc iubirea, iubesc sa iubesc! Cantecul ei cald ma arunca spre infinit! Vreau sa raman acolo!

Vreau ca lumea sa se schimbe! Nu mai vreau sa vad ura, invidie, graba! VREAU SA VAD IUBIREA PURA! Vreau sa ofer iubire!

Mi-e dor de anotimpul dragostei, de anotimpul sufletului…

Am o lacrima ce se scurge sub greutatea iubirii. Vreau sa nu o uit niciodata, niciodata…

VA IUBESC!

Anunțuri

20 de gânduri despre “Vreau povestea mea!

  1. e bine sa vrei!!!
    Sa te ajute Dumnezeu!
    ( daca lumea devine mai buna si mai pura, atunci automat vom deveni si noi! Sau treaba asta era mai buna invers?! Noi mai buni – rezulta – lume mai buna!? )

    • E bine cand toata lumea primeste ceea ce doreste…
      Pacat ca uneori lucrurile nu sunt asa cum ne dorim…
      Oricum, ma bucur ca speri in implinirea viselor mele! Si eu iti doresc sa primesti in viata numai lucruri bune! 😀

  2. „Vreau poezie in viata mea. Vreau nu doar sa scriu poezia, ci vreau sa o si traiesc.”

    Nu poţi scrie poezia dacă nu o ai în viaţa ta. Şi tu o ai.

    Ştii ce e atât de frumos în ceea ce ai scris? Faptul ca umpli cu dărnicie, deodată, pe neaşteptate, inima celui care te citeşte, de iubire, în preaplin, răscolind-o, ca un cântec emoţionant.

    • Putem spune cuvinte frumoase, atent mestesugite, daca avem cat de cat o legatura cu frumusetea limbii romane, dar nu putem simula atat de bine o stare sufleteasca generata de acestea.
      Am simtit sinceritate in vorbele tale, o putere de cunoastere profunda si o frumoasa sensibilitate a sufletului.
      Faptul ca ceea ce am scris a rascolit sau trezit niste sentimente placute nu poate decat sa ma bucure! 🙂
      Te mai astept pe blogul meu cu placere!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s