My roller coaster spirit

Am facut aproape o obsesie din parcurile de distractii. De la zece ani, de cand am fost in PlayLand (Canada), m-am indragostit de toate masinutele „donatoare” de senzatii tari. Am fost cucerita, insa de atunci nu am mai fost in nici un alt parc de distractii. Am ramas doar cu amintirile din copilarie si cu cateva dorinte pe care nu vreau sa le las neimplinite.

Cred ca sunt destul de familiarizata cu toate clipurile „youtubiene” care prezinta parcuri de distractii, roller coasters etc. Sunt o fana a senzatiilor tari, a lucrurilor noi pe care bineinteles vreau sa le experimentez, desi, la prima vedere nu par genul acesta de persoana. Ma ucide numai gandul ca toata viata trebuie sa experimentez doar lucurile romanesti. No way!

De cand eram mica mi-am dorit sa ajung intr-un Disneyland, si n-am ajuns, insa voi sfida anii si candva voi ajunge acolo. Parcurile de distractii sunt atat de frumoase, atat de romantice uneori. Luminitile, culorile te imbata, iar seara te indragostesti de acel basm prins in comunul cadru urban.

In schimb…

ceea ce ma infricoseaza mai mult decat un horror movie, ceea ce ma supara si ma indispune este „privelistea” unui parc de distractii parasit.
Cand iti imaginezi cate jocuri de lumini, cata lume s-a distrat intr-un loc acum aproape invizibil, acoperit de ierburi, frunze putrezite in ploaie si rugina, te cuprinde tristetea.

Cel mai terifiant sentiment este acela cand vizitezi un astfel de parc de distractii abandonat, si iti vin in minte toate rasetele, vorbele, povestile care au inceput in acel loc, iar acum nu mai poti auzi decat o liniste de mormant aproape insuportabila.

Aceasta oroare de parcuri de distractii abandonate a pus stapanire pe mine cu cativa ani in urma, in Bucuresti.

Veneam de la aeroport si in drumul meu catre hotel am vazut un parc de distractii plin de oameni si magic luminat , al carui nume nici azi nu il stiu. Am ajuns la hotel, si cheful de a merge sa ma distrez parca zdrobise oboseala. Am hotarat impreuna cu mama sa mergem sa „dam o tura” prin parc. Problema era ca nu stiam nici unde se afla, si incepea sa se si insereze, insa stiam ca luminile puternice din parcul de distractii vor face ca noaptea sa para o zi continua.

Am intrebat un sofer de taxi cam pe unde ar stii ca exista un astfel de parc, si uimit, ne spune ca in Bucuresti sunt foarte multe parcuri de acest gen. „Cate parcuri de distractii, Doamne iarta-ma, pot fi in Bucuresti?” Adica, stiu ca se va construi un Disneyland in Bucuresti, insa acest proiect s-a facut public de curand.

In fine, ne da taximetristul „indicatii pretioase”: cu ce sa mergem pana acolo, pe unde se afla acel parc si asa mai departe. Am ascultat taximetristul bucurestean (mare greseala) si am urmat intocmai indicatiile lui. Numai bine, ca atunci cand am ajuns la locul specificat de taximetrist era intuneric de-a binelea. Nici o lumina, nici o muzica, nici un om.

Am intrezarit o placa destul de colorata ascunsa pe jumatate de crengile unui copac. Am intrat pe o poarta, si dupa ce am facut cativa pasi, STUPOARE!!!!! Am zarit o roata mare, cu vopseaua luata de pe ea, un carusel ruginit aproape daramat in iarba, cateva piese de la un alt fost gigant al distractiilor, aruncate in iarba si ruginite. Am simtit ca vreau sa tip si sa fug inapoi de unde am venit, insa tot mergand prin bezna rece, am pierdut urma intrarii in parcul de distractii abandonat.

Totul scartaia in jur, auzeam numai fosnete sinistre si vuietul masinilor in viteza care circulau in departare. Intr-un final am gasit iesirea din acel cosmar real si am pornit, ce-i drept speriata si dezamagita, catre hotel. Bineinteles ca in noaptea aceea nu am dormit deloc bine.

Voi ati trait o astfel de experienta vreodata? Ce lucruri neobisnuite va tulbura linistea sufleteasca, va inspaimanta?

Anunțuri

16 gânduri despre “My roller coaster spirit

  1. Eu nu ma dau in vant dupa parcurile de distractii si masinutele alea. :))
    Nici in Bucuresti, nici in strainatate.

    Am fost si… nu e genul meu de distractie.

  2. daca te-ai dat in montagne-rouse e super misto, mai tare ca bungee.. scuze pt greseli dar ma dor ochii
    pentru ca astfel pot dovedi ca drepturile de autor sunt numai ale mele, prin acte … am vazut o copiere a unui fragment din amour de jour … si am decis sa dau 200 de roni pe un domeniu.ro/ iar eu ama vut cel mai mare discount

  3. Mua, asta imi trezeste amintiri. Disneyland :d. M-am dat in toate prostiile de pe acolo, de am crezut ca nu o sa mai am glas deloc. Si ce mi-a placut! Desi nu ma vedeam in stare, caci in tara mi-e frica sa ma dau in astfel de lucruri (si pe unele clar nu le avem). Siguranta in Romania nu e chiar pe primul loc pentru unii.
    Leapsa o sa o fac diseara. Dau oralu’ astazi. Stres:D

  4. Eu simt furnicaturi in palme la asemenea inaltimi si am impresia ca nimic nu va mai fi bine…
    Nestiind ce se va intampla, am experimentat si eu, dar n-as mai repeta, niciodata.
    Am senzatia ca in orice clipa ceva se va strica si totul se va darama ca un castel din carti de joc! 😦
    Pesimist, nu?

  5. buna

    asa faci te plimbi fara mine??? :(( rusinica rusinica sa ma iei si pe mn de acu’ incolo

    te pup si te mai astept pe blog la mine 😉

  6. inca nu ne-am casatorit 😉 dar ne iubim enorm de mult urmeaza si casatoria :D:D:D:D

    app sa pui bani deoparte ca te chem la nunta:P:P

    te pup o zi buna

  7. Nu am apucat sa merg intr-un DisneyLand pana acum, Chiar pare interesanta o tura intr-un roller-coaster. 😀

  8. Pana la un punct aveti dreptate.
    Sunteti ca o casta in care vreti sa va simtiti bine admirandu-va reciproc.
    Daca acest lucru ar avea in spate ADEVARUL totul ar fi bine.
    Intr-o seara am vrut sa vad cum se creaza un blog (si din gresala am creat 3).
    Ca sa vad daca functioneaza am postat niste ADEVARURI pe blogurile domnului Lisandru Cristian si domnisoarei Nitu Georgeta , fosta Codita , probabil in devenire Lisandru.
    De aici a inceput o mare agitatie, chiar furtuna cum spuneti unii dintre dvs.
    In casta dvs. cel putin unul minte.
    Nitu Georgeta minte.
    Exista un mod clar prin care ea poate sa demonstreze contrariul.
    Sa afiseze pe blog Diploma de Licenta pe care pretinde ca o are, sau sa accepte provocarea de a crea cel mai simplu program de calculator daca pretinde ca a urmat cursuri de analist programator.
    Altfel acum este ultima data cand mai postez ceva pe blogurile dvs.
    Va las sa va simtiti bine adulandu-va reciproc in minciuna.
    Mai nou vad acum ca domnisoara Nitu Georgeta isi povesteste viata personala unde face multe afirmatii neadevarate uneori crezandu-se ,stapana inelelor’ ( ca in acest pasaj:In ziua semnarii actelor mi-a cerut insistent sa o trec pe fiica noastra sub tutela lui…)
    In realitate incredintarea fiicei spre crestere si educare mi-a fost incredintata in urma unui process cu probe pe data de 9 oct.2009. Atunci nu am cerut instantei sa o determine pe mama minorie la plata unei pensii de intretinere, deoarece aceasta a promis ca o sa aiba grija de fata. Deoarece acest lucru nu s-a intamplat ,Nitu Georgeta nevizitand-o pe fiica noastra pe un interval de cca doua luni, pe 6 ian. 2010 am chemat-o in Instanta unde s-a hotarat ca aceasta sa plateasca o pensi de intretinere pentru minora Ana-Maria Codita.
    Acest lucru i-a inflamat rau de tot pe ea si pe concubinul ei.
    Daca tot m-am apucat sa scriu lui Lisandru Cristian ii transmit ca spunerea adevarului nu reprezinta nici amenintare nici hartuiala, iar despre libertatea cuvantului trebuie sa accepte si critici nu numai adulari.

    • M-a socat primirea acestui comment!
      Nu intelegeam ce se intampla!?

      Sa fie glasul unui om care altfel nu se poate face auzit?
      Sa fie rautate si dorinta de a nu vedea fericita pe aceea cu care a avut o familie timp de 20 de ani?

      Am analizat care ar fi decizia inteleapta, sa aprob sau nu, commentul?
      Am ales sa-l las spre citire si altora pentru ca fiecare dintre noi sa invatam ceva!

      Acum eu care peste putin timp voi implini 18 ani, ce sa cred despre toate aceste lucruri, despre acest razboi dezlantuit?
      Nici eu, nici altcineva nu avem voie sa judecam, sa lovim cu pietre, sa ranim cu vorba, sa dam sfaturi!

      Am intrat intotdeauna cu placere pe blogul lui Cristian Lisandru, locul unde fericirea, armonia, intr-un cuvant poezia, se afla la ea acasa.

      Toti avem nevoie de echilibru, liniste, iubire si privim cu admiratie dragostea, declaratia de iubire intre doua suflete.
      Este atat de frumos sa vezi intelegere!
      Iubirea ne face fetele sa radieze, suntem mai buni, mai generosi, raspandim in jurul nostru parfumul a ceva divin, lasat de Dumnezeu oamenilor si anume, IUBIREA!

      Oare in spatele fiecarei iubiri aflata in clocot, exista durere, suferinta, lacrimi ascunse de ochii celor mai mici din familie?

      Intotdeauna exista ceva care umbreste fericirea?

      De ce nu poate sa fie dragostea pentru totdeauna,
      „pana ce moartea ne va nespartii”?

      De ce daca nu a mai ramas nimic din focul ce a ars valvataie, imprastiem cenusa?

      De ce tot ceea ce a apartinut unui camin se scutura in aer ca un pamatuf cu care s-a sters praful?

      Vor fi regrete pentru astfel de gesturi?

      Pentru cei doi care au avut atatia ani o familie, nu exista o alta cale, decat aceasta pentru rezolvarea problemelor?

      Cum este protejata de toate acestea, Ana-Maria?

      Sunt muuulte intrebari la care sigur se gandesc cei implicati in toate aceste lucruri. Noi, cei care scriem pe bloguri, nu ar fi trebuit sa cunoastem toata aceasta lupta!

      Pentru mine si pentru toti cititorii blogului, doresc intelepciunea lui Solomon, pentru a putea lua decizii bune in viata!

  9. Pingback: CINEVA «
  10. Ma bucur ca ai ales sa zabovesti putin pe paginile blogului meu!:)
    Te mai invit si pe viitor!

    Analizand cele spuse de tine, da… poate fi o abordare diferita a problemei din punctul de vedere al taximetristului… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s