The shadows (Umbrele)

Noi, oamenii, nu suntem altceva decat niste umbre. Unele palpaie mai tare, iar altele mai incet.

Trecem prin viata si apoi disparem brusc, multi dintre noi ramanand doar cu o identitate uitata dupa cativa ani, post-mortem.
Fiintele ne sunt firave, aproape transparente, si de multe ori ne amestecam in cursul lumii acesteia, intr-o ceata groasa a umbreor in care ne confundam unii cu altii.

Nu suntem mai mult decat o ninsoare intr-o zi obisnuita de iarna, care albeste totul pe loc, insa datorita efemeritatii sale, in timp, lumea va trece cu vederea albul ce s-a topit.
Nu suntem mai mult decat un creion a carui mina se termina sau se rupe brusc; nu suntem mai mult decat frunze, care traim pana atingem solul; suntem povesti intrupate, insa nu despre fiecare dintre noi se va mai spune ceva in viitor.
Nu suntem mai mult decat un pumn de tarana care nu a fost aruncat, ci modelat frumos. Nu suntem mai mult decat o colectie de principii si amintiri eterne sau trecatoare. Nu suntem mai mult, si nici n-am putea fi!

Va amintiti povestea „Fetita cu chibriturile”? Desi este conceputa pentru a fi inteleasa de copii, totusi ascunde semnificatia pura a vietii.
Traind fara sa putem alege daca sa imbratisam sau nu principiul „Acum e, acum nu-i” (principiul mortalitatii sau al nesigurantei duratei vietii), fiecare dintre noi este acea fetita care a supravietuit in licarul de lumina provenit de la focul ce aproape i se stingea. Desi atat fetita (o umbra printre straini) cat si caldura si lumina focului erau atat de neinsemnate, totusi, imaginea marita a focului proiectata pe un perete din caramida, cred ca a indemnat-o pe fetita sa viseze, sa aspire, sa-si doreasca si sa spere la ceva mai bun, pana s-a sfarsit.

La fel suntem si noi: umbre care aspiram mereu la a deveni de sine statatori, pana ne sfarsim. Este foarte adevarat ca speranta moare ultima, pentru ca de cele mai multe ori murim noi primii.

Aici intervine bucuria! Putem compensa efemeritatea noastra cu scopurile vesnice, si aici cred ca stiti la ce ma refer!

Anunțuri

19 gânduri despre “The shadows (Umbrele)

  1. Ma gandesc…este o idee buna pentru un haiku. 🙂

    Tu ce crezi ca „s-ar intampla daca umbrele s-ar contopi si ar deveni doar una, una singura ?” 🙂

  2. Mie imi place sa cred ca suntem mai mult decat umbre. Nu ma percep nici pe mine si nici pe cei din jur ca fiind doar o zapada si atat. Venim pe lume si lasam urme adanci, fie ca suntem cunoscuti, fie ca nu. Gandeste-te ca tot ceea ce facem noi are o consecinta, care va fi efect pentru o cauza si tot asa.
    Asta cred cu tarie. Suntem mai mult decat credem noi ca suntem.

  3. Foarte frumos ai scris Gabriela!

    Si totusi acest gen de a felicita pe cineva, mi se pare prea sec, atunci cand vorbesc despre tot ceea ce daruieste sufletul tau celor care citesc !

    Uneori mi se pare ca este prea multa risipa de FRUMOS, pentru un simplu blog!

    Orice vei alege sa faci in viata, NU RENUNTA LA A SCRIE!
    Fa-ti timp pentru aceasta!

  4. Ca oameni, suntem ispititi sa ne masuram existenta, trairile in umbre si lungimea lor!
    Daca suntem intristati,o umbra se contureaza in ochii nostri, pe fata noastra; daca suferim fizic sau sufleteste, umbra este aceea care ne da de gol;
    Cand suntem testati cu oportunitatea meschina a arogantei, ea nu se masoara in „inaltime” ci, intotdeauna, in…lungimea ei pe orizontala…
    Cand suntem pesimisti sau lipsiti de speranta, uitam ca in dosul acestei umbre cenusii si posace, speranta asteapta clipa stralucirii…
    Umbra noastra n-ar avea nici o valoare, daca nu ar exista o raza de soare care sa ne lungeasca existenta… Umbra exista atata timp cat va exista si o raza de soare. Umbra noastra este rezultatul proiectiei noastre intr-o prezenta raza de soare !

    Existenta noastra este o impletire armonioasa de lumini si umbre: din rasaritul pana in asfintitul vietii noastre !

  5. „Noi, oamenii, nu suntem altceva decat niste umbre. Unele palpaie mai tare, iar altele mai incet” Hugh!? Cum pot umbrele sa palpaie, poate imi explici 😉
    Adica daca intensitatea luminoasa variaza la tine in camera, poate fi din cauza ca-ti palpaie becu sau neonul nu umbra din cambera. Delta luxilor observabili se poate descrie ca o functie ce are ca parametru palpairea becului de la tine din camera; nu „palpairea umbrelor” creaza o variatie a intensitatii curentului electric la tine in bec
    In rest articolul mi s-a parut cam emo, dar m-am relaxat cand am citit ultima fraza pe care o aprob 🙂

    • Uneori trebuie sa depasesti granitele cuvintelor….si a becurilor. 🙂

      Emo inseamna sa fii mereu deprimat si satul de viata. Ti se pare ca am aratat acest lucru in articolul meu? 🙂

      Ma bucur ca te-ai relaxat in final, dupa un articol gen thriller, ca acesta! 😉

  6. Efemeritatea si perisabilitatea au fost constientizate,scrise si cantate din cele mai vechi timpuri. Tot ce putem face este sa ne coloram umbrele in culorile sufletului nostru,pectru ca nu toate umbrele sunt gri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s