Unitatea de măsură pentru viaţă

Zilele acestea am auzit non-stop urarea „La multi ani!”. Atat de comuna a devenit aceasta expresie incat parca nici nu mai iei in serios gandul bun care se ascunde in spatele acestor cuvinte. Totul e atat de neoriginal, atat de vechi. Spunem „La multi ani!” la o zi de nastere, la maternitate, de revelion, la o betie, la orice. Parca nu mai exista saluturi, doar…”La multi ani!” si „Hai noroc!”. Nu aveti impresia ca la un moment dat, expresia suna kitchios? Noi, romanii, chiar nu mai avem nimic altceva de zis decat „La multi ani!”? Noi, care suntem atat de buni de gura si facem o poveste din orice lucru? Mi-e foarte greu sa cred acest lucru.

Sa trecem, deci, peste acest „intro forte” si sa ajungem piano la adevaratul subiect al acestui articol. 🙂 😀
Te uiti in jur si vezi ca mortalitatea creste! Check out this site: http://www.worldometers.info
Lumea e in schimbare in mod continuu, si trist este ca nu se schimba in bine. Vietile noastre se calculeaza in zile mai degraba decat in ani in mileniul III. Suntem prea afectati de atatea schimbari neasteptate, incat viitorul nu ne e chiar atat de sigur. Consider ca e mai intelept sa ne uram lucruri care sa ne fie de folos pentru viata, decat sa ne uram ani multi, pentru ca oricum noi nu putem sa influentam in nici un fel cresterea numarului lor. E mai bine sa ne axam pe sfaturi, ganduri care sa ne ajute in viata de zi cu zi. Uneori omul trebuie sa judece in perspectiva, si totusi, in amanunt.
De fapt, La multi ani! Un pic de speranta nu strica nimanui desi viata noastra inseamna nimic mai mult sau mai putin decat o simpla numaratoare inversa! Cati ani avem de trait, ii traim…
🙂 🙂 🙂

Apropo de viata: v-ati gandit vreodata la amprentele degetelor noastre? Insusi ele dovedesc faptul ca traim. Pe unde mergem, atingem lucruri, si faptul ca suntem prezenti in diferite locuri ne descrie ca fiind oameni vii! ….asta asa, ca fapt divers! 🙂 🙂

In fine, se pare ca e mai important sa decidem ce facem cu ziua de AZI decat sa ne planuim viata pe o perioada lunga de timp.

Sa traiti…oops, pardon :)….sa decideti bine, domnule!

Arrivederci! 🙂

Anunțuri

12 gânduri despre “Unitatea de măsură pentru viaţă

  1. Pai daca a mai trecut un an, hai la mai multi. Asa ca desi suna prea common, totusi imi permit sa-ti urez un La multi ani!

    PS. Ms de e-card desi l’am vaz cu intarziere. Esti sweet, te poop :* !

  2. La multi ani Gabriela :)).
    Of, abia am venit de la scoala si de la meditatii si imi vine sa urlu de nervi. Ma apuc de invatat. Sper ca ai avut o zi mai buna.
    Te pup si multumesc pentru cuvintele frumoase spuse ieri.

    • Draga, Sorina, sa stii ca nu am avut o zi prea destinsa nici eu. Vestile bune au curs azi, insa am avut un program aglomerat. Acum am ajuns si eu acasa, mai stau o ora si iar plec. Imi explodeaza capul. Tot nadajduiesc ca odata, cineva, va intelege cu cat stoicism rezistam, si ne va numi eroine. Pana atunci, pauza…. 🙂

      Nu ai pentru ce sa imi multumesti. Meritai sa te faca cineva mai vesela, macar un pic!

      Te pup! 🙂

  3. Citind ceea ce scrii ( nu doar in acest articol ), nu pot decat sa constat ca ai ales unitatea de masura potrivita pentru viata ta!
    Da, este important sa decidem bine in viata, cu intelepciune! 🙂

  4. Din cele doua amprente ce formeaza inima ca si intreg, care este EL si care este EA ❓
    😀
    Super ideea cu amprentele cat si ideea ta:

    „Apropo de viata: v-ati gandit vreodata la amprentele degetelor noastre? Insusi ele dovedesc faptul ca traim. Pe unde mergem, atingem lucruri, si faptul ca suntem prezenti in diferite locuri ne descrie ca fiind oameni vii!” 🙂

    Iti doresc un an bun, Gabriela!

    • El ar putea fi oricare din cele doua amprente, insa Ea isi alege prima, amprenta…. 🙂 🙂 Luand in considerare faptul ca eu sunt Ea, imi aleg amprenta din stanga…intotdeauna mi-a placut partea stanga! 🙂

      Multumesc!

      • Ha, ha, ha!
        Exact asa am gandit si eu. 😀
        Amprenta stanga arata putin mai complicata…asa cum sunt si fetele, gandesc mai mult, analizeaza, despica firul in patru, etc.( nu toate ) 🙂

  5. Da, este adevarat ! Dupa noi, din toata viata desfasurata nu mai raman decat urmele… Ca niste rani cicatrizate dupa o crancena batalie. Suntem niste eroi ramasi in anonimatul istoriei, niste Gavroche postmodernisti, de care nu ne mai amintesc decat sepcile tip „Gavroche” pe care le purtam calm, aproape senil…
    Ce-ai zice daca toate animalele antediluviene s-ar razvrati vreodata contestand superficiala si lapidara interpretare a urmelor lor,descoperite din grosul mal al istoriei pietrificate… Cu siguranta a fost un „la inceput…” pe care noi abia il descifram din multimea de interpretari de deruta…
    Dar omul ? Omul exista de la inceput chiar daca unii lipsiti de coloana vertebrala neaga acest lucru, dovedindu-si doar lor, ca omul nu este decat o urma pe nisipul neantului… E ca si cum o furnica s-ar plimba peste cel mai complet Tratat de anatomia si fiziologia omului si ar exclama cu vehementa: ” Unde este omul?”

    PS. Omul care priveste prea mult in trecut, nu este un om de viitor ci sa vaita intr-una ca-l dor amintirile; dar nici omul fara amintiri nu este un om care traieste in prezent. Trecutul si prezentul sunt etape care-l definesc pe om ca fiind apt pentru viitor!

    La multi ani! Multi si buni! Buni si multi! Buni si-n eternitate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s