Remedii sufleteşti


…………………………………………………………………………………..
Zilele precedente, in zona vestica a Romaniei, sau mai precis unde locuiesc eu, am avut o vreme superba, ca de inceput de septembrie si nicidecum asemanatoare celei dintr-un decembrie adevarat. Am profitat din plin si mi-am parasit orasul pentru o scurta perioada de relaxare in aer curat. Am fost cazata la un hotel **** (de 4 stele), am mers la piscina interioara si am innotat, am mers la sauna, la masaj, la plimbari…curata domnie.

Intre timp, frigul si-a amintit ca anul acesta nu a prea trecut prin Romania si s-a hotarat sa ne mohoreasca un pic, insa doar pe cand m-am reintors in orasul meu, din fericire.

Afara e pustiu: frig, nori negri, copaci ravasiti de vant, culori putine in jur, lasand impresia unei lumi monocolore prinsa intr-un televizor mai vechi decat mine, pe care poti viziona doar filme mute, cu putini actori.

Atmosfera e greoaie, mult prea deprimanta. Acasa gasesc aceleasi lucruri pe care le-am lasat cand am plecat: camera mea, fotografiile mele, computerul meu, hainele mele, motanul meu, prietenii mei. Nu tu piscina, nu tu masaj,……wheeee…. 😥 …….

Ce sa faci ca sa „spargi gheata” un pic? Ce poti sa moşmondesti incat sa nu te plictisesti? (….asta pentru ca scoala noastra s-a inchis pe perioada acestei saptamani din cauza „mirobolantului” virus AH1N1. Chiar ma bucur ca saptamana trecuta am lucrat la revista scolii-fiind redactor-si nu am avut contact cu colegii si cu mediul de colectivitate :)). Precum ziceam, ce sa fac in conditiile in care afara nu pot merge din cauza frigului, iar in casa nu prea am ce face?

M-am dus repejor in dormitorul meu si mi-am dat jos de pe dulap niste cutii pline cu fotografii, cutii care nu au mai fost miscate din loc de foarte mult timp.

Am inceput sa desfac plicuri si albume pline cu fotografii de care nici nu mai stiam ca exista: amintiri din primul meu an de viata, amintiri din Canada, din diferite excursii, de la sfarsitul ciclului primar de invatamant, de la sfarsitul gimnaziului, poze cu prietenii mei din copilarie si cu cei actuali, colaje, imagini cu pisicul meu in primele lui luni de viata si de nasuc umed 🙂 :D, scrisori gingase si mult prea vechi adresate lui Mos Craciun, lui Mos Nicolae, Iepurasului, poze de la Mamaia, de la Neptun- amintiri dragi sufletului meu, de care nu m-as putea desparti vreodata.

Instantaneu, tot ce mi se parea a fi monoton, plictisitor, trist, s-a transformat intr-o atmosfera calda, familiara, comoda, intr-un cadru cu lumini mici provenite de la niste lumanari aprinse, pe fundalul unor melodii care nu au mai fost ascultate de un timp indelungat.

NU AM CREZUT CA LINISTEA POATE FI ATAT DE RECONFORTANTA!

Anunțuri

12 gânduri despre “Remedii sufleteşti

  1. semineul…
    caldura focului…
    melodiile ascultate in surdina…

    totul „intr-o atmosfera calda, familiara, comoda”

    asteapta parca ceva ❓
    cred ca niste cizmulite ce stau gata sa pleznesca pe la cusaturi din cauza incarcaturii de dulciuri…. 🙂

    Am dreptate?

  2. Este adevarat,

    Atunci cand iti poti permite o scurta evadare din cotidian, exista pericolul instrainarii de tot ce este familial, intim, discret…
    Bineinteles ca-ti va trebui din nou o scurta perioada de regasire interioara, care sa te introduca in atmosfera caminului in care te-ai format si te-ai dezvoltat cu toate etapele succesive: copilarie, adolescenta, maturitate…
    Reasezarea in firesc, in natural a fiintei tale, porneste de fapt de la o regasire interioara si dupa aceea, asa de mult te bucuri ca ti-ai regasit elementul de legatura cu tot ceea ce a fost si este de fapt al tau, propriu fiintei si identitatii tale…
    PS. Nu te speria, au mai trecut si altii inaintea ta prin aceste faze de „terapie” benefica a regasirii interioare…

    • Raspund si eu mai greu cuvintelor voastre frumoase, asa ca si un elev care are mult de invatat, dar ma bucur de orice gand pe care voi cititorii mei mi-l lasati aici, pe blog.

  3. Este interesant ca atunci cand am momentele mele de conectare la trecut, prin intermediul pozelor, este suficient sa privesc un cliseu imortalizat, si in fata ochilor mi se perinda toate personajele, retraiesc toate sentimentele, chiar si mirosuri, gusturi, toate fac sa prinda viata acea bucata simpla de hartie, dar care a capturat sufletul unei clipe, pentru totdeauna. 🙂
    Aaaa, si daca totul se intampla avand in suflet si melodii dragi…TOTUL ESTE MINUNAT!

  4. Stiind ca-ti plac pisicii mici cu labute si burtica roz, am gasit unul mic, cu niste reflexe nemaipomenite, si cu o expresivitate a fetei demna de invidiat 🙂
    Sorina este cea care l-a gasit pe youTube, iar eu l-am trimis si la tine pentru o scurta vizita …
    Cred ca ar toarce putin mititelul langa semineul blogului tau… 😀

  5. Ce mai, sa nu ne mai ascundem dupa deget, se simte miros de vacantaaaaa! 😉

    Nu mai vineeee , ca mi s-au bulbucat ochii de-atata invatatura?

    Uite, cam asa…. 😯 😯 😀 😀

    • Da, asa este!
      Vine si binemeritata vacanta!
      Maine si poimaine mai am zile full si apoi…. 🙂 😀

      Abia astept sa facem bradul, sa ma bucur impreuna cu cei dragi in tihna…
      Imi doresc si putina zapada…si bineinteles sa fim ocoliti de tupeistul virus A\H1N1. 🙂

      VACANTA PLACUTA TUTUROR!

  6. „Imi doresc si putina zapada…si bineinteles sa fim ocoliti de tupeistul virus A\H1N1.
    VACANTA PLACUTA TUTUROR!”

    SUBSCRIU si eu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s