Chemarea vietii 2: Pe ganduri…

Pe ganduri…
Thinking
Colind vazduhul cu o nemaiintalnita rabdare pentru a descoperi tot ce inseamna Univers, si uitandu-ma in jur observ ca de fapt ceea ce ma inconjoara nu trebuie sa ma si cuprinda. Caci multi nori s-au abatut asupra vremurilor, si multe veacuri au imbatranit timpul, dar ceea ce a fost sfant, a ramas. Nu spun ca umanitatea a dainuit din pricina sfinteniei, dar ceea ce doresc sa spun este faptul ca de-a lungul timpului, oameni cu spirit dumnezeiesc, au reusit sa creeze lucruri frumoase, care au ramas.
In contemplarea mea, urmaresc norii. Ei se duc…Plutesc parca spre o vreme mai buna, plecand dinspre ploaie spre soare, si inconjoara cu aripi de ceata infinitul. Un pian se aude in fondul vietii mele, dar nu-i inteleg glasul. Clapele nu ezita sa mangaie tacerea cu acorduri, dar tot nu inteleg ce mesaj de mister ascunde. O vioara parca renunta la muzica. Arcusul ce odata eteriza cu maiestrie un sonet si topea cu foc ceara firii care se intareste si tine insensibil sufletul uman, acum sta prafuit intr-un colt, pe o masa fara un picior. M-am uitat indelung la vioara si m-am hotarat ca pe cea care este a mea si care are glas, sa o indemn la un cantec care sa invioreze.
Mi-e mult prea greu, dupa tot ceea ce am descoperit, sa-mi inchipui ce e viata fara Dumnezeu, dar imi este usor sa inteleg ca astfel nu ar fi nimic. Devin o faptura cu glas firav atunci cand doar ma gandesc la univers, dar mi-as dori sa pot mutii in fata frumusetii, de aceea voi lasa mintea sa lucreze in chip misterios prin vis. Deci, in vis, voi privi cu bagare de seama si voi judeca pe indelete, caci voi avea destul timp sa meditez asupra unui lucru de care poate niciodata nu voi fi destul de aproape ca sa ma bucur. Ce ar fi omenirea fara bucurie, si ce ar fi bucuria fara cei care sa o poata trai? Ar fi un concert fara muzicanti, o sala de teatru goala, demult uitata, in care replicile nu se mai aud, in care decorul a ramas doar o amintire.
Uneori, simt ca ceva parca se rupe din inima mea si toata bucuria dispare din suflet. Mi-e teama sa nu raman fara inocenta copilariei, fara iubire, adica goala si singura.
Strigatul de singuratate poate fi un plans interior care umple un gol adanc, care macina pana la rana omul. Nu as dori ca vreodata sa fiu singura, dar nu as dori nici ca in eventualitatea de a fi uitata de lume, sa ma umplu si mai mult de amaraciune. Stau sa ma gandesc: oare daca totul mi-ar fi luat, as mai avea totusi ceva? Oare as mai avea ce sa daruiesc? Da! As oferi iubire! Dar cui? Caci chiar si copacii in timpul iernii, cu crengile goale, pustiiti de frunze jucause, strang langa scoarta lor vantul, ninsoarea sau ploaia, dar eu pe cine voi mai imbratisa, unde ma voi mai simtii acasa daca nu voi mai avea nimic? Dar acum ce am? Am totul si nimic…
O pasare isi canta cu veselie viata pana la moarte. De ce nu mi-as canta si eu fiecare clipa traita? De ce nu mi-as lasa si eu viata scrisa, si poate, candva, o pasare le va canta tuturor ceea ce odata, demult a intalnit pe o hartie smulsa de vant si rupta de graba si de indiferenta contemporana. Cantul pasarii va zdrobi anonimatul, dar autorul care si-a scris viata , cine stie pe unde va fi?….
Totusi, mi-e teama ca este doar un vis, caci scrisul in curand isi va pierde frumusetea si valoarea de a transmite un mesaj, cuvintele vor pleca intr-o calatorie fara intoarcere prin lumea muteniei sau vor muri odata cu noi. Mi-as dori sa pot spune ca momentul oportun de a scrie este acum., dar deja acest “acum” este in trecut, caci lumea se misca mult prea repede, traind “Secolul rutinei”.
Intrebarea este: daca nu pastram nici macar scrisul, ce vom mai pastra? Ce am pastrat pana acum? Cat de lunga poate fi viata ca sa o putem irosi? Traim o viata in nepricepere si de abia cand sfarsim, incepem sa intelegem ca trebuia sa ne trezim de mult timp.
Pasii nostri pleaca pe nisip si in urma ce lasa? Un val care va sterge toate amintirile? Suntem creati pentru a face ceva bun, nu doar pentru a fi receptivi. Zi de zi captam invataturi, sfaturi, metode, dar le pastram intacte si pline de praf. Uitam de tot ce invatam si actionam intr-un mod distructiv. Ce rusine pentru fiinta umana, creata cu putin mai prejos decat Dumnezeu.
Cu toate acestea, azi am trait aievea un cutremur pe care il simteam de mult, dar nu venise inca. Acum l-am dezlantuit, si nu va face ravagii, caci l-am eliberat cu gandul de a alunga tristetea oamenilor, nu de a aminti de ea. Imi voi deschide sufletul pentru voi, chiar daca, in final, timpul si uitarea isi vor spune cuvantul.
Sa aveti mereu bucurie!
Cu drag,
Gabriela
Anunțuri

4 gânduri despre “Chemarea vietii 2: Pe ganduri…

  1. O LACRIMA
    Octavian Goga

    De-ar fi să-ţi împărţeşti odată
    Tu bogăţiile ce ai,
    Din toate darurile tale,
    Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.

    Mi-ai da atunci un strop de suflet,
    Ce din adâncuri îmi răsare,
    Căci numai din adâncul mării
    Se pescuiesc mărgăritare…

    Raspuns la „Chemarea vietii 1 & 2” 🙂

  2. Super blogul tau!!!

    Ce melancolica esti in ultimile doua articole!
    Uitandu-ma la fotografiile facute in Canada, se vede in privire ceva…dar cred ca esti si foarte vesela …ochii-ti se destainuie…

    Mai trec sa mai vad ce-ai mai scris!
    Ce idei interesante ai!
    Eu cred ca ar trebui sa stau o saptamana…sa scriu asa!
    Ei, ce zic eu o saptamana…o luna…sau mai bine las pe cei cu talent! 🙂

    Eu comentez 🙂 pupici…

  3. Gabee,

    Ceea ce ai scris este incredibil de frumos, stilat, sensibil si motivant !
    Frumos poposesti in oaza de liniste a sufletului tau. Frumos si expresiv iti concretizezi starile sufletesti, trairile, dandu-le dimensiunile puritatii absolute, dandu-le aripile vesniciei !
    Cand esti singura, striga, striga cu putere ! Iti va raspunde ecoul, trasformat intr-o reverberatie revelatorie, spunandu-ti ca existi ! Nu degeaba ! Nu singura !
    Singura pasare indragostita de cer este privighetoarea. Nimeni n-o vede caci se ascunde in tacerea noptii, dar canta „Oda bucuriei” cerului instelat, luceferilor, lunii si, intampina imbatata de triluri rasaritul de soare !
    Beethoven, a trebuit sa nu mai auda nimic, pentru a putea compune „Oda Iubirii” (Simfonia a IX-a in Re maj)…Auzul sau era acordat doar pe lungimea de unda a cerului !
    Marele profet Ieremia, isi scria in vechime „Plangerile…” ascuns intr-o grota sub Dealul Golgothei, presimtind profetic, ca peste secole de anonimat, acolo sus, pe-o cruce, va fi sacrificat Mantuitorul lumii !

    Nu esti singura !

    Stii cum se ruga profetul Elisei pentru slujitorul sau, Ghehazi ?
    „Doamne, deschide-i ochii ca sa vada ca sunt mai multi cu noi decat cu ei !”

    In fine, sa stii: Cand ai cerul de partea ta,cand te contopesti cu el, formezi o majoritate covarsitoare !

    Mai ales, nu permite lacrimilor sa-ti lase in urma pe-obraz, adanci canioane ale durerii…

    SIBBOLETH7…

  4. Este unanim recunoscut spiritul mercantil al evreilor…
    Zice-se ca Itzic ii daruieste fiului sau o suta de shekeli pentru a-i pune in negot.
    – Dar sa cugeti bine ce faci cu ei…il sfatuieste Itzic.
    – Bine tata, zice fiul ascultator.
    Se face amiaza. Izic isi pandi cu coada ochiului fiul care statea la fereastra si privea meditativ afara…
    – Rahelo, zise Itzic, oare ce face acest fiu al nostru?
    – Aa, gandeste adanc, ii raspunse Rahela.
    Spre seara, iarasi isi surprinde Itzic fiul privind contemplativ pe fereastra…
    – Rahelo, oare ce face acest fiu al nostru ?
    – Aa, inca gandeste adanc…
    Se-ntuneca ! Itzic nu mai are rabdare si-si intreaba fiul care inca mai privea meditativ si cu barbia sprijinita in palma:
    – Ei, fiule, te-ai gandit ce-o sa faci cu banii ?
    Fiul ii raspunde debordant de senin:
    – Nuu, tata ! Am cugetat ca, daca arde sura noastra unde o sa-si mai faca vrabiile cuib ?!?
    Itzic ramase mut de uimire de capacitatea iesita din comun a fiului sau de a cugeta atat de adanc…

    PS. Tot astfel, o majoritate covarsitoare, pusa in situatia de a …”cugeta adanc” despre problemele esentiale ale existentei umane, nu poate decat sa priveasca contemplativ pe fereastra efemeritatii…
    🙂 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s